Bullyingul pune tot mai mult stăpânire pe școlile din Iași

 

La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unul raport  al Organizației Mondialea Sănătății (OMS), cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23.

Un studiu făcut de Organizația „Salvați Copiii” a arătat că unul din patru copii din școlile românești este victimă a bullying-ului, în mod repetat.

Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Atitudinea nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului, ale cărui instrumente sunt cuvintele, acțiunile sau excluderea socială. „Este un proces generat de faptul că există un agresor, victima și cei care asistă impasibil la astfel de situații. Agresorul are așteptări de la victimă, care trebuie să-i îndeplinească anumite cerințe și este încurajat fie de persoana rănită, fie de nepăsarea celor din jur. Victima îl recompensează pe agresor prin faptul că arată semne de intimidare - se retrage, plânge, iar uneori caută suportul celor care asistă”, a spus psihoterapeutul Mirela Dracinschi. Agresorul are un anumit profil – îi place să creeze durere, nu-și poate stăpâni emoțiile, are o problemă cu dominarea sau controlul celorlalți și are reacții ostile chiar atunci când nu se întâmplă nimic.

Cum se pot schimba lucrurile?

 Nu foarte ușor. Victima poate învăța să se apere fie răspunzând asertiv, adică spunând că nu-i place situația în care se află, punând în evidență trăirile sale, încercând să se conecteze emoțional la agresor, fie cerând ajutor la cei din jur sau să obțină ajutor de la adulți. În timp, este important să dezvolte abilitățile unei persoane puternice, care să poată facă față oricărei provocări. „Victimele bullyingului trebuie încurajate să vorbească despre ce au trăit, oricât de dureros ar fi fost. Inclusiv martorii trebuie încurajați să intre în dialog pentru că o astfel de situație se creează într-un proces la care contribuie mai multe persoane. Dacă nu se află într-un moment care să-i pună viața în pericol, victima ar trebui chiar să-și confrunte agresorul”, a continuat Mirela Dracinschi.

Răutatea din școli

În teorie, lucrurile sunt foarte clare, există profile, există terapii, există dialog, însă în viașa de zi cu zi situația se complică foarte mult, dovadă fiind statisticile. Bullying există în mai toate școlile și liceele din România, exprimat sub diferite forme – de la șantajul pentru tema de acasă, pachețelul din pauză până la violență fizică. „Fiul meu a fost victima unui astfel de comportament la școală. Era un grup de elevi care căutau pricină oricui, pe diferite motive. Pe copilul meu l-au umilit periodic până în ziua în care i-au aruncat pachețelul cu mâncare pe jos. Când s-a aplecat să-l ridice, l-au bătut, i-au rupt o mână, iar pentru vindecare a avut nevoie să stea cu aparat gipsat o lună. Am spus și dirigintei, și conducerii școlii, dar nu s-a întâmplat nimic”, a spus Elena Grivu, mama unui adolescent de 13 ani. „Copila mea a suferit enorm în primele clase primare. Am înscris-o la o școală de renume, pentru care am dat multe interviuri, și când colo, ce să vezi? Fetița mea era înlăcrimată mereu și nimeni nu făcea nimic”, a completat Maria Popa tabloul agresiunilor nespuse.

Despre ceea ce nu vorbesc învățătorii și profesorii spun cu glas răspicat copiii. „Bullying? E plin la noi în școală, peste tot. Pe colegul meu l-au umilit la baie, au râs de tunsoarea lui”, a spus Iustin M. „Pe mine mă bate colegul de bancă. Din când în când îmi dă una peste cap și spune că dacă fac la fel, adică îl pocnesc, mă transform în broască țestoasă. E o vorbă de pe net, dar dacă nu ții seama de ea, te faci de râs”, a replicat și Mihai, un elev de 13 ani, din Iași.

Părinții ar trebui să se implice

Ascultându-i pe copii este clar că bullyingul a dobândit dimensiuni foarte mari în școlile din Iași și numai. Dacă cadrele didactice nu i-au atitudine, ce ar trebui să facă părinții? „În primul rând, să fie atenți și prezenți în viața copilului. Din punctul meu de vedere, este un start bun pentru astfel de conflicte. După ce îl va asculta pe copil, ar trebui să afle care este cauza bullyingului și care sunt celelalte părți implicate, dacă este prima dată când se întâmplă sau este repetat. Dacă nu reușește singur să ofere suport emoțional copilului, poate apela la un specialist și împreună pot găsi o soluție să oprească acest fenomen. În cazul în care conflictul este foarte grav și repetat, se sesizează și dirigintele sau învățătorul. În cazul în care nu primește un răspuns, poate discuta amiabil cu celalalt părinte. Probabil că abuzatorul are acasă o situație de conflict fiindcă tot acest fenomen are la bază un fond emoțional toxic”, a spus Eliza Vameșu, mama unei adolescente de 14 ani. Ea este de părere că mutarea copilului la o altă instituție de învățământ nu este o soluție pentru că „nu este bine ca părintele copilului abuzat să susțină starea de victimizare. La o nouă școală poate întâlni același model și de obicei așa se întâmplă. Se repetă până se rezolvă fondul. Părinții copiilor abuzați încurajează, susțin conflictul prin victimizarea exagerată”, a mai spus Eliza Vameșu. Din punctul ei de vedere, greșeala majoră este a profesorilor care sunt martorii acestui fenomen și nu se implică, nu iau măsuri, nu opresc la timp conflictul: „Generalizez, dar profesorul neimplicat este modelul întâlnit în școala românească”.

Greutatea corporală sau banii familiei, motiv de dispreț

Pandemia a mai diminuat acest fenomen, iar profesorii spun că la ei în școli astfel de situații sunt rar prezentate. „La noi în școală nu prea au fost astfel de cazuri, dar am aflat că ar fi o formă de agresiune. La noi, la diriginți, rar ajung astfel de situații, mai ales acum, când suntem într-o perioadă de cursuri online. Eu sunt diriginte la o clasă a V-a și nu am avut oportunitatea de a-i cunoaște foarte bine pe copii. Am fost foarte puțin fizic la școală, interacțiunea nu a fost cea așteptată astfel încât să mă apropii cum aș fi vrut de ei. Poate aceste aceste generații nu se mai confruntă cu bullyingul așa cum îl cunoaștem sau nu a avut timp să se manifeste. Însă, din ceea ce am auzit, în alte școli există o formă de hărțuire a colegilor supraponderali, dar este mai mult un body-shaming. Se râde pe seama copiilor supraponderali, așa cum există și o discriminare între cei care au o situație financiară mai bună și cei care provin din medii mai puțin favorizate. Stând de vorbă astăzi cu o elevă, am aflat că se fac glume asupra unei copile pe care o numesc tocilară și care provine dintr-un mediu social care nu-i permite să afișeze o ținută pe care și-ar dori-o ei în clasă. Din păcate, asta este realitatea, copiii care acordă un interes sporit actului educativ nu sunt mereu văzuți foarte bine de către ceilalți colegi. Și din nou, din păcate, banii fac diferența între copii. Poate nu la acele cote alarmante la care auzeam în anii trecuți, dar totuși există. Există copii care nu-i acceptă în mijlocul lor pe cei care care nu au aceeași condiție financiară sau socială”, a punctat prof. Dana Anghelescu, profesor de Limba și literatura română la Liceul de Informatică „Grigore Moisil” Iași.

„IMPACT-STOP Bullying!”

În timp ce părinții se plâng, copiii suferă, iar educatorii par insensibil, mediul ONG a luat taurul de coarne, așa cum a făcut Asociația ROR când a lansat, în 2018, campania „IMPACT-STOP Bullying!”. Cu o echipă formată din psiholog și psihoterapeut, polițist, avocat și jurnalist, fiecare având un rol important în desfășurarea activităților, asociația a fost prezentă atât în unitățile de învățământ din Iași, cât și în cele din județ. Până în prezent au fost informați și consiliați peste 7.000 de elevi și peste 700 de profesori. „Confidențialitatea fiecărei activități a făcut ca deschiderea elevilor și profesorilor la aceste întâlniri să aibă o dinamică extraordinară și un feedback foarte bun, motivându-ne să mergem mai departe. Aș aminti de cyberbullying întâlnit în mediul on line, care un impact negativ asupra vieții copiilor și este prezent la un clik distanță de fiecare dintre noi. După aceste întâlniri, elevii și profesorii au făcut ateliere sau workshopuri având ca subiect bullying-ul. Am primit desene și mesaje care evidențiază tipurile de agresiune, mesaje antibullying și metode pentru a diminua fenomenul. A fost o campanie plină de emoții, cu povești de viață, cu amintiri de neuitat și cu planuri constructive”, a spus psihologul Roxana Oana Rotaru, președintele Asociației ROR.

Fenomenul de bullying poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de putere inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a se apăra. Victima se află într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata, nu se poate apăra și este neputincioasă.

Maura ANGHEL