Ceramică și vis la Paris. Povestea unei expoziții care împletește artă, emoție și alchimie

 * dialog cu artiștii ceramiști Ramona Biciușcă și Daniel Pop, în urma unei expoziții deschise la celebra Galerie MAY din Paris

- Ați fost invitați să expuneți în celebra galerie MAY din Paris, un reper al artei contemporane. Ce înseamnă pentru dumneavoastră acestă experiență și cum a fost primită colecția expusă?

Ramona Biciușcă: Expunerea lucrărilor noastre în cadrul galeriei MAY marchează șase ani de colaborare. Participăm de trei ani la festivalul de design european Maison & Objet in the City din Paris însă anul acesta, pe 16 ianuarie, am avut onoarea să fim prezentați publicului și clienților ca artiști oficiali ai galeriei MAY. Expunerea lucrărilor noastre a impus o modalitate neconvențională de prezentare, într-un parcurs ce cuprinde patru spații, fiecare cu un concept de design interior bine definit. Expoziția este imaginată în așa fel încât lucrările din ceramică fac un mariaj perfect cu ambientul, cu piesele de mobilier, finisajele, texturile si cromatica dar și cu scenografia atent studiată a luminii, semnate de Maylis și Charles Tassin, cei doi designeri care au înființat galeria MAY.  A fost o provocare  să ne adaptăm narațiunea spațiului și să ținem cont de caracteristicile ambientale și conceptuale ale galeriei.  

Benjamin: Maison & Objet in the City este unul dintre cele mai mari festivaluri de artă decorativă din Europa, dedicat excelenței în decor, ce prezintă noutățile în materie mobilier, accesorii și  materiale textile pentru interior design, light design, obiecte de artă și artizanat, parfumuri, veselă, festival care reunește un număr mare de galerii, workshopuri, showroomuri și studiouri de design. Ne este greu să transpunem în cuvinte acestă experiență dar putem afirma cu entuziasm că am fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Din cele nouăzeci și șapte de galerii, dispuse pe harta Maison & Objet in the City din Paris, galeria May se impune fără discuție prin originalitate și o temă ce combină semnătura unică a stilului francez, mobilierul lucrat manual și ceramica, într-un decor ce reinterpretează stilul medieval. La vernisaj s-a perindat un public numeros, entuziast și bine documentat în ceea ce privește fenomenul designului și artei contemporane. Am primit multe aprecieri, am simțit admirație la adresa lucrărilor noastre și am avut dialoguri constructive despre concept si tehnicile de ardere ale ceramicii.

- Ați expus alături de Benjamin. Cum s-a creat acestă conexiune artistică și în ce mod dialoghează lucrările voastre?

R.B. - Benjamin este un pseudonim al artistului Daniel Pop (Fire Kultur), partenerul meu de viață și de atelier. Colaborarea noastră a început acum treisprezece ani, când am descoperit și dezvoltat împreună particularitățile și frumusețea domeniului ceramicii. În acest interval am imaginat și realizat multe lucrări de for public, proiecte de ceramică monumentală, parietală, obiecte de design (lămpi, mese pentru decor, tabureți, rame de oglinzi, vase decorative, proiecte de șeminee, intervenții artistice cu elemente ce țin de decorul arhitectural și alte obiecte ce țin de arta decorativă) care ne-au făcut vizibili pe scena artistică din România dar și pe plan internațional, fapt ce a atras atenția galeriei MAY, iar din acel moment a început o colaborare constructivă între noi și cei doi designeri, Maylis și Charles Tassin.

Am modelat împreună, manual, zeci de tone de argilă. Aș spune că lucrările noastre se leagă printr-un fir invizibil de sentimentele noastre. Tot ce trăim la superlativ în viața reală aducem și în artă iar rezultatele muncii noastre, reușitele sau câteodată eșecurile ne influiențează fără doar și poate viața personală, cu bune și rele. Deși suntem diferiți ca vizune și tehnică, ne completăm reciproc ca energie creativă și determinare.  

- Credeți că publicul parizian are o sensibilitate aparte în raport cu ceramica? Cum a fost receptată expoziția și care a fost cea mai memorabilă reacție primită?

B. - Cred că publicul parizian este conectat permanent la fenomenul cultural, are  educație artistică și un interes activ pentru tot ce ține de frumos, e încurajat și educat să meargă la evenimente expoziționale, iar în Paris oferta culturală este fără egal. Am fost surprins să observ că parizienii, alături de turiști, stau la rând și preț de două ore pentru a vizita o expoziție. Maylis și Charles Tassin sunt printre cei mai mari designeri din Paris și pentru mine “the best interior designers in the world”. Colaborarea noastră cu ei a crescut sănătos, în timp, s-a concretizat prin lucrări deosebite, proiecte care ne-au motivat și hrănit imaginația și ne-au scos din zona de confort, însă multe dintre ele ne-au transformat ca experiență artistică. A fost pentru prima dată când am luat pulsul publicului parizian și am simțit entuziasmul și aprecierea acestuia. Vernisajul a fost sublim, am cunoscut oameni rafinați, iubitori de frumos, galeriști, designeri, clienți ai galeriei, am conversat despre fenomenul artistic contemporan dar și despre proiectele viitoare.

R.B. - Întotdeauna am fost de părere că visele se împlinesc, trebuie doar să îndrăznești să visezi frumos, iar eu recunosc că sunt și voi rămâne o idealistă. Visez de multă vreme să expun la Paris, nicăieri în lume nu mi-am dorit, decât la Paris. Deseori, când lucrez, îmi imaginez cum arată obiectele mele în ambientul galeriei MAY, cum sunt puse în valoare de acel decor fabulos, admirate, apreciate. Publicul parizian este permanent racordat la fenomenul cultural și artistic actual. Vernisajul a fost în seara deschiderii festivalului Maison & Objet in the City, practic s-au suprapus două evenimente și cu această ocazie s-a perindat foarte multă lume, în Paris a fost o efervescență culturală și artistică de neegalat. La vernisaj s-a discutat cu orele despre artă, literatură, interior design, cinematografie și a existat un interes viu, activ pentru tot ce ține de cultură. Am simțit apreciere și recunoașterea talentului nostru, am văzut reacții de uimire și admirație si am primit o serie de invitații de colaborare din partea altor galerii, o surpriză plăcută de altfel și neașteptată.

- Arta ceramicii este o simbioză între materie și suflet. Cum reușiți să insuflați emoție și narativitate în formele pe care le creați?

R.B. - Arta mă ajută să le prelucrez și să dau expresie unor imagini pe care nu le pot exprima în cuvinte. Așa se materializează lucrările, mai întâi la nivel afectiv, apoi material.  Mi-au rămas în imagine mâinile unui celebre ceramiste din Franța, atât de expresive și dramatice, de parcă ar fi “modelat” emoția, nu doar argila.

B. - Mai întâi se naște emoția. Artistul își alege cu grijă tema, se îngrijește de concept și de tehnici dar și de tehnologiile de ardere atât de importante pentru domeniul ceramicii. În procesul creației apelează la parcursul afectiv, la subconștient și trăiește din nou emoția, ce se transferă lucrării involuntar, iar argila, prin calitățile sale versatile, inepuizabile, oferă posibilitatea metamorfozării ideilor și reprezintă o punte între materie și sentiment. Ceramica e ca o radiografie, un mediu al transformării emoției în realitate.

- Care sunt sursele de inspirație și ce vă ghidează în creație? Este un dialog cu natura, cu istoria sau mai degrabă cu propriile trăiri?

R.B. - Lucrările reprezintă etape ale descoperirii mele de sine. Când concep o nouă lucrare sunt fascinată pentru că nu știu unde mă duce procesul, e o surpriză și pentru mine, o bucurie. Ca artist explorez ultrasensibilul, operez cu forța imaginii pentru a transmite idei și sentimente și mă folosesc deseori de intuiție și fantezie. Lucrările se nasc din impresiile mele vii, din amintiri și din arhetipurile care-mi populează visele, sedimentate în muzeul imaginar al subconștientului. În lumea artei sunt cunoscută pentru structurile țepoase și explorările dinamice, care se contopesc organic în expresii vizuale tridimensionale.

B. - Sunt influențat de natură și resursele sale inepuizabile de frumusețe. Câteodată, încerc să redau prin efectele dramatice ale glazurilor structurile rugoase sau vulcanice ale naturii. Alteori, mă conectez la bagajul emoțional și la starea pe care o traversez în momentul creației și imaginez forme monumentale, minimale, transformate aleatoriu de experimentele rezultate prin procesele de ardere. Unele lucrări au legătură cu propriile trăiri, transpuse instinctiv, gestualist, altele sunt modelate riguros și supuse procesului final al hazardului.

- Ați expus la Paris, un oraș al rafinamentului și avangardei. Cum credeți că dialoghează lucrările dumneavoastră cu această efervescență artistică?

R.B. - Fiecare loc este diferit dar Parisul are o rezonanță specială pentru mine. Este în primul rând, așa cum recarca Hemingway “o stare de spirit”, o metropolă luxuriantă, un oraș al libertății,  rafinamentului, consumatorilor de artă, un oraș al designerilor din toate domeniile. Deși am vizitat Parisul de multe ori, sunt încă impresionată de acest spațiu uriaș, impunător în care “domnește” frumosul, în care efervescența artistică este deopotrivă egalată de o comunitate de artiști cu idei nemaipomenite, pe care festivalul Maison & Objet îi  aduce an de an împreună, îi motivează și nu în ultimul rând îi celebrează. Privit de la distanță, acest fenomen are o oarecare latură distorsionată, ideală, la care se adaugă și aura romantică a locului. În realitate, Parisul e o mare familie, gata oricând să primească oaspeți. Pare glorios dar e concurențial, vorbim în schimb despre o concurență constructivă între galerii, și între designeri, o provocare menită să ridice actul de creație la cote inimaginabile. La Paris, nu e timp de odihnă, trebuie să fii prolific și creativ, Parisul e un maraton al creativității, o dată la șase luni trebuie să vii cu ceva nou, să-ți depășești condiția, să te surprinzi în cea mai bună formă a ta. Dacă te-ai oprit din “căutări” ești dat uitării, dacă păstrezi ritmul și te ajută talentul dar și contextul, ai șansa să te faci cunoscut și chiar să strălucești, iar publicul îți reflectă asta. Depinde doar de tine și de un dram de noroc. La Paris am simțit reacția și curiozitatea publicului și asta mi-a creat un sentiment de bucurie, e o oglindire și în același timp o complicitate artist- spectator, fără de care creația nu ar avea sens. Ador acest schimb de energie!

B. – A expune la Paris este o provocare, iar eu ador provocările. Când lucrez, mă conectez la actul de creație în sine, dictat de sentimentele pe care le am. Nu pot raporta actul de creație la un anumit tip de public, mă gândesc să creez o anumită experiență. Ceea ce- mi doresc este să simt acea apropiere a publicului fizică, senzorială, imersivă. Dacă-mi reușește, mă declar un om fericit. La Paris am simțit asta mai mult ca oriunde.

- În ceramică fiecare atingere este o declarație de intenție. Cum se reflectă personalitatea dumneavoastră în texturile, culorile și formele pe care le alegeți?

R.B. - Când imaginez o nouă lucrare mă gândesc la expresia ei în spațiul ambiental și la relația acesteia cu lumina. Gresia albă neglazurată, mi se pare o alegere potrivită pentru designul de obiect ambiental. Fascinația pentru acumulări obiectuale, caracterul suprarealist și valoarea incontestabil tactilă a gresiei conturează estetica lucrărilor mele. O temă foarte dragă mie este corpul de iluminat din ceramică, care depășește funcția obiectului utilitar și capătă noi valențe, îmbracă statutul de obiect unicat și dă expresie spațiului ambiental contemporan. Uneori, lucrările mele sunt robuste, monumentale, alteori sunt detaliate și subtil texturate, precum structurile aerate ale unui coral. Construcția formei este clară și precisă. Respect cu strictețe toate metodele de prelucrare ale argilei – modelajul, procesele de uscare naturale sau artificiale, procedeele de decorare și glazurare.

B. - Eu sunt la polul opus. Construiesc mai întâi un preludiu imaginar în care lucrarea capătă formă. După ce epuizez mental schițele și desenele conceptuale mă las liber, urmează procesul creativ: modelajul, tehnicile și tehnologiile de ardere, biscuitările, glazurările succesive. În cursul execuției apare hazardul, se strecoară imperfecțiuni ale modelajului și mici accidente  care conferă proiectului calitatea de unicat. Uneori sunt foarte strict, dar în realitate, după ce am devenit stăpân pe transpunerea ideii, îmi dau voie să greșesc. Preocupările mele artistice vizează studiul formei, cuceririle tehnice și arderile multiple dar și amprenta unor structuri cromatice controlate, ca rezultat al experimentelor repetate.

- Ceramica implică o alchimie a focului și timpului. Cât de multă șțiință și cât de multă intuiție există în procesul dumneavoastră de creație?

R.B. - Ca artist ceramist mi-am propus să ridic tehnicile de modelare ale ceramicii la cote ce depășesc valorile decorative. Prin urmare, am realizat împreună cu Benjamin o serie de lucrări monumentale, ce îmbogățesc spațiile publice din România: reședințe, restaurante, spații private și când am demonstrat ce putem face ni s-au oferit proiecte majore, extinse la zeci de metri pătrați. În timp, ne-am dezvoltat tehnicile de modelaj dar și cele de ardere și ne-am convins că ceramica este ideală pentru proiecte destinate designului de interior dar și celor de for public, din spațiului exterior. Ceramica este un material ideal și versatil, care necesită investiție minimă pentru conservare, în același timp este un material primordial care se se integrează spontan și este justificat economic. Domeniul ceramicii este o aventură în sine ce implică inspirație, creativitate, însușirea particularităților materialelor și respectarea regimului de ardere și glazurare. Există foarte multă știință, chimie, adnotări, mostre de glazuri pe care le realizezi pentru cercetarea proprie. Îți poți perfecționa tehnicile de lucru pentru a descoperi noi formule estetice prin performanță, exerciții repetate, experiment și câteodată prin eșec. Știința, intuiția și procesul de creație sunt strâns legate: orice realizare te face mult mai creativ, odată trecut prin proces ești câștigat în experiență, orice eșec îți oferă posibilitatea unui reper în alegerile viitoare. De intimitatea actului creativ te poți bucura doar tu, iar publicul se bucură de rezultatul final. E un domeniu care implică foarte multă intuiție și hazard, iar procesul este ireversibil.  Ceramica, așa cum afirmă istoricul de artă Herbert Read, „este cea mai simplă și cea mai dificilă fiindcă e cea mai abstractă”.  

- Există o relație de intimidate între artist și materialele sale. Cum percepeți această conexiune cu lutul și cum influențează aceasta rezultatul final?

R.B. - Cunosc particularitățile fiecărui tip de argilă și aș putea afirma fără modestie că pot modela „cu ochii închiși”. Fiecare proiect are caracteristicile sale estetice si tehnologice. Devine imperios necesar să cunoști ce tip de argilă se potrivește fiecărei lucrări astfel încât să poată fi materializată fără probleme de ordin tehnic. Imi place foarte mult să lucrez cu gresie fără șamotă, e onctuoasă, modelabilă, foarte plastică și te invită la introspecție. Acest tip de argilă permite realizarea  detaliilor expresive, aproape microscopice.

B. - În contrast cu abordarea Ramonei eu prefer materialul brut, cum este gresia cu șamotă, te inspiră să faci exerciții de forță, construcții de mari dimensiuni, e grosieră și puțin plastică. Aș spune că scoate la iveală caracterul dinamic, stimulează impulsul de a construi forme masive, e un stimulent pentru sculptura ceramică de mari dimensiuni. Toți avem anumite preferințe, ce dictează în urma experimentelor repetate semnătura personală. În cazul meu, prefer texturile care fac trimitere la vechi, antic, ce par a fi trecut proba timpului și păstrează patina uzurii.

- În lumea artei contemporane, tehnicile tradiționale se împletesc cu inovația. Cum reușiți să mențineți acest echilibru în lucrările dumneavoastră?

B. -  Există cazuri particulare, în care spațiul dictează lucrarea de artă, atunci apare și inovația, care poate fi de ordin tehnic și poate impune colaborări interdisciplinare.

R.B. - Asamblajul, folosit deseori în lucrările mele, presupune inovație și creativitate, abordate prin tehnici neconvenționale. Interferența mai multor obiecte este transpusă într-un joc de analogii care determină eliberarea de funcția și semnificația avute în contextul utilitar și invită privitorul să descopere noi semnificații. Principiul acumulării presupune multiple interpretări precum vizualizarea procesului creativ ca o reflexie parodică și critică la adresa consumismului și supraproducției ce caracterizează societatea contemporană. Astfel, mă refugiez prin a salva și transforma obiectele produse în serie intervenind asupra naturii lor efemere și oferindu-le un statut unic.

- Ce proiecte aveți în vedere pentru viitor? Există vreo temă sau tehnică pe care doriți să o explorați mai profund?

B. - Pe parcursul acestor ani, de când am abordat domeniul ceramicii, am finalizat lucrările prin oxidare, în prezența oxigenului. Mă incită tehnica reducției în cuptorul electric, așa numita ardere hibridă, care este la granița dintre tehnica Raku și tehnica Saggar.

R.B. - De obicei nu vorbesc despre proiectele artistice înainte de a le realiza, le păstrez în memoria afectivă. Prefer să consum povestea în actul de creație. În proiectele viitoare doresc să experimentez un areal de tehnici neconvenționale ce îmbină alte tipuri de materiale cu ceramica.

- Dacă ar fi să definiți, într-un singur cuvânt, esența artei dumneavoastră, care ar fi acesta și de ce?

R.B. - Când lucrez, gândesc cu inima și fiecare act de creație este o călătorie prin imaginar.

B.  - Experiment.

- Într-o lume în care arta devine din ce în ce mai digitalizată, cum reușiți să mențineți relevanța ceramicii ca formă de artă manuală?

R.B. - Am fost întrebată deseori de ce nu produc în serie obiectele din ceramică pe care le imaginez și realizez. Răspunsul e simplu - pentru că vreau să le dau valoare. Un obiect realizat în serie limitată capătă demnitate, grație și eleganță și dezvăluie ingeniozitatea și frumusețea procesului de creație. Realizarea lui este radiografia și valoarea unei clipe, e momentul în care te conectezi la tine însuți prin procesul de creație, e vis și evadare, e transformarea noastră întru blândețe  Prin urmare, ca să dăm valoare unui obiect e suficient să-I folosim cu respect și cu dragoste. Asemenea obiecte capătă grație și eleganță odată cu trecerea anilor. Ele ne arată valoarea trecutului și frumusețea pe care timpul o imprimă obiectelor.

- Privind retrospectiv la această experiență de la Paris, ce considerați că ați învățat sau descoperit  despre dumneavoastră ca artiști?

R.B. - Parisul m-a încurajat spre o continuă reflecție, m-a impulsionat să cultiv interesul față de artă, m-a rafinat  prin avalanșa de informație culturală ce a conferit noi nuanțe aspirațiilor mele. Parisul a fost și va rămâne o permanentă declarație de emancipare artistică.

A consemnat Maura ANGHEL

 

Sursa foto -- Ramona Biciușcă, vernisaj Maison & Objet - In The City, Galeria MAY, Paris; Benjamin, “Haiga”, ceramică glazurată, 2025, Galeria MAY, Paris).

Ramona Biciușcă, “Radiolaria”- 2025,ceramică glazurată, Galeria MAY, Paris, Charles Tassin, „IRISS”, bronz și alabastru, Galeria MAY, Paris; Benjamin, “Piedestal”, ceramică glazurată, 2025, Galeria MAY, Paris)