Cine mai dă ora exactă în Iaşi?

Cinci dintre cele opt ceasuri stradale din municipiu s-au transformat în simple obiecte de decor. Ieri, spre exemplu, erau funcţionale doar ceasurile din Podu Roş, de la Fundaţie şi din Podul de Piatră, fiecare cu deficienţe semnificative în privinţa orei afişate

Ceasurile pe care municipalitatea ieşeană le-a amplasat în oraş se dovedesc a fi o achiziţie păguboasă pentru cetăţeni. Motivul este unul cât se poate de simplu: multe dintre acestea nu mai funcţionează de luni bune, având în prezent doar rol decorativ. În urmă cu 3-4 ani, Primăria Iaşi a organizat o licitaţie câştigată de firma arădeană Apel Industries. Pentru suma de 361.000 lei, aceasta a furnizat municipalităţii opt ceasuri publice, care, ulterior au fost amplasate în Piaţa Unirii, Parcul Copou, Piaţa Voievozilor, esplanada Oancea, Râpa Galbenă, Podu Roş, la Fundaţie şi în Podul de Piatră. Ieri, spre exemplu, dintre cele opt ceasuri, funcţionau doar trei, mai precis cele care dispun de patru feţe, amplasate în Podu Roş, la Fundaţie şi în Podul de Piatră, însă şi acelea cu diferenţe semnificative între orele indicate pe cadrane. Bunăoară, ceasul din Podul de Piatră indica ora 13.49 pe una dintre feţe, 13.45 pe alta, 13.47, respectiv 13.53 pe alte două. La fel au stat lucrurile şi cu ceasul din Podu Roş, care indica ore diferite pe cele patru cadrane: 14.16 pe două feţe, 14.14, respectiv 14.19. Singurul ceas care, cât de cât, păstra o concordanţă între cele patru cadrane, era cel de la Fundaţie, unde diferenţa constatată era de maxim două minute.

Einstein s-a înşelat: timpul curge la fel peste tot!

În schimb, celelalte cinci ceasuri stradale, prevăzute cu doar două feţe, rămăseseră încremenite la ora 12. O oră care, într-o logică relativă, ne-a dat de înţeles că nici măcar în al doisprezecelea ceas nu s-a mai obosit nimeni să le facă funcţionale. „Arată ora 12 de câteva săptămâni. Nici nu ştiu dacă a funcţionat vreodată”, spune unul dintre pensionarii întâlniţi ieri în Piaţa Voievozilor, din cartierul Alexandru cel Bun. Aceeaşi reacţie, de pasivitate, am remarcat-o şi în Piaţa Unirii, unde, de asemenea, acele ceasului din faţa statuii lui Cuza indicau ora 12. „Nici nu am remarcat că nu funcţionează. Dacă doresc să ştiu cât este ora, întreb pe cineva”, susţine un alt ieşean.

 

Pierdut „ceasornicar” de serviciu! Îl declarăm nul!

La rândul lor, nici edilii nici nu par preocupaţi de faptul că ceasurile stradale nu funcţionează. Viceprimarul Mihai Chirica a declarat că sarcina întreţinerii acestor ceasuri revine celor de la Servicii Publice. „Credeţi-mă, eu mă ocup de întreţinerea spaţiilor verzi. Sunt specialişti în sarcina cărora cade întreţinerea acestor ceasuri stradale”, a declarat Luminţa Sălceanu, directorul SC Servicii Publice, lăsând să se înţeleagă că vreun angajat al domniei sale nu a mai binevoit să schimbe acumulatorii ceasurilor din oraş. Cu alte cuvinte, dincolo de certitudinea că funcţionalitatea ceasurilor stradale pur şi simplu nu interesează pe nimeni, este evident faptul că trăim într-o urbe în care, aidoma timpului, grija edililor pentru detalii a devenit relativă! (Tudor Damaschin)