Patru din zece copii nu ştiu să recunoască formele abuzului sexual

Un procent de 40% dintre copiii ţării noastre nu ar vorbi cu părinţii dacă ar fi martori sau victime ale unui abuz sexual, deşi 1 din 6 copii are prieteni sau colegi care au fost abuzaţi sexual, arată rezultatele unui sondaj on-line realizat de Fundaţia World Vision România în Bucureşti şi 27 de judeţe, printre care Iaşi şi Vaslui.
Rezultatele unui sondaj online coordonat de Fundaţia World Vision România în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani (cei mai mulţi, elevi de liceu) indică faptul că aceştia nu cunosc toate formele de abuz sexual - aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervaţi în a discuta cu adulţii din preajma lor sau în a reclama faptele la poliţie sau la protecţia copilului. Sondajul a fost realizat de elevii din Consiliul Consultativ al Copiilor din cadrul World Vision România, un grup de 12 adolescenţi care reprezintă vocea tuturor celor 14.000 de copii sprijiniţi prin programele Fundaţiei.
Cele mai importante rezultate ale sondajului indică faptul că majoritatea copiilor nu cunosc toate formele de abuz sexual. Astfel, 4 din 5 copii nu ştiu că mimarea actului sexual, fără ca acesta să aibă loc, este o formă de abuz sexual. 70% dintre minorii chestionaţi nu ştiu că atunci când abuzatorul se dezbracă (parţial sau total) în faţa lor este tot o formă de abuz sexual. O proporţie similară a respondenţilor nu ştie că obligarea sau invitarea copilului să vizioneze imagini şi filme cu conţinut sexual explicit este o formă de abuz sexual. De asemenea, un număr foarte mare dintre copiii chestionaţi nu identifică numeroase alte forme de abuz sexual: invitarea de către abuzator să atingă zonele intime ale corpului acestuia (3 din 5); faptul că acesta cere copilului să se dezbrace (parţial sau total) (3 din 5); forţarea copilului de a întreţine relaţii sexuale, fără ca acest lucru să se întâmple (3 din 5); atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în faţa copilului sau atingerea corpului copilului împotriva voinţei acestuia (jumătate dintre copii); atingerea zonelor intime ale corpului copilului de către abuzator (40% dintre copiii chestionaţi).
Deşi peste 80% dintre copiii chestionaţi recunosc că vorbesc cu părinţii despre subiecte precum violenţa sexuală, aceasta fiind principala sursă de informare, există şi alte canale de unde îşi iau informaţiile despre acest tip de agresiuni: o treime dintre ei de pe Internet, inclusiv de pe site-uri pornografice, şi doar 1 din 7 din mass media (TV, publicaţii tipărite, radio).
Ce au făcut copiii abuzaţi sexual? Doar 2 din 5 au spus părinţilor (40%), o proporţie şi mai mică - 30% - au mers la poliţie, în timp ce 20% le-au spus doar prietenilor. Rezultatele arată că abuzul sexual este un subiect tabu; victimele aleg adesea tăcerea şi din cauză că reclamarea unor asemenea cazuri ar duce la stigmatizarea lor.
Dar ce spun că ar face, efectiv, minorii, în cazul în care ar fi martori sau victime ale abuzului sexual? Sondajul relevă că atunci când recunosc abuzul sexual, 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinţii despre asta (doar 3 din 5 ar face-o), doar jumătate ar suna la poliţie (1 din 2) şi doar 20% ar suna la protecţia copilului (1 din 5).
În ceea ce priveşte frecvenţa abuzului sexual în rândul copiilor, 1 din 6 (16%) copii spune că ştie prieteni sau colegi care au fost abuzaţi sexual, indică sondajul. Datele colectate mai arată că peste 80% dintre copiii abuzaţi au fost fete. 46% din copiii abuzaţi au între 14-18 ani şi 35% sunt copii sub 14 ani.
„Faptul că, aşa cum arată sondajul făcut de noi, copiii nu ştiu să recunoască abuzul sexual în toate formele lui, îi face pe aceştia să creadă că abuzul şi violenţa reprezintă o normalitate. Dacă nu recunosc abuzul nu îl pot reclama, dacă nu este cunoscut, nu poate fi eliminat din comunitate şi pedepsit abuzatorul şi ne aflăm astfel într-un cerc vicios din cauza căruia aceste practici se perpetuează. Această situaţie alarmantă trebuie pusă urgent pe agenda publică”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România. Daiana SFREDEL