Teatrul Național Iași, în turneu de Ziua Culturii Naționale

 

La început de an, Teatrul Național Iași a primit o nouă invitație la un important eveniment: aniversarea celor 130 de ani de la inaugurarea clădirii Teatrului de Nord din Satu Mare. Cu această ocazie, pe 15 ianuarie, de Ziua Culturii Naționale, artiștii ieșeni vor se va juca spectacolul „Orașul cu fete sărace” după Radu Tudoran, în regia lui Radu Afrim. Reprezentația va începe la ora 19:30, pe scena Sălii Mari a Teatrului de Nord.

Regia, scenariul și universul sonor aparțin lui Radu Afrim, scenografia lui Cosmin Florea, iar de aranjament vocal și pregătire muzicală s-a ocupat Diana Roman. Din distribuție fac parte Ada Lupu, Pușa Darie, Cosmin Maxim, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Diana Roman, Diana Vieru, Mălina Lazăr, Ioana Buta, Iuliana Budeanu, Alexandra Azoiței, Diana Amitroaie, Ioana Aciobăniței, Dumitru Georgescu, Radu Homiceanu, Florentin Hrițcu și Costică Baciu.

Spectacolul „Orașul cu fete sărace” a fost invitat în august, anul trecut, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, în septembrie, la Reuniunea Teatrelor Naționale Românești” de la Chișinău, iar în noiembrie, a participat la Festivalul Național de Teatru de la București. La cea mai recentă ediție a Galei UNITER, actrița Diana Vieru, prezentă în distribuția spectacolului, a primit Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, pentru interpretarea Marusiei.

Despre „Orașul cu fete sărace”, Radu Afrim scrie:

„e despre restituire.

a unei lucrări clasice  aproape uitate 

din literatura română. 

e despre reconstituire.

a unei atmosfere familiare și totuşi stranii.  

e despre rescriere.

(vine în continuarea încercărilor mele cu Inimi cicatrizate după Max Blecher, Năpasta după Caragiale și Pădurea spânzuraților după Liviu Rebreanu)

e despre regretul 

că timpul trece peste atâtea pagini 

sublime 

de literatură veche  

pe care aproape nimeni nu le mai deschide.

apoi e despre orașul ăsta cu fete sărace 

dintr’o țară cu fete sărace 

plină de poezie tristă.

o tristețe 

fără sfârșit ca 

sărăcia însăși”.

Maura ANGHEL