PS Ignatie: Curajul nu înseamnă obrăznicie! ”Sunt atâția care fac gălăgie, aroganți, indolenți, vulgari, și toți se ascund sub masca faptului că ei sunt oameni curajoși”

Desigur, curajul nu înseamnă și nu poate fi identificat cu obrăznicia, așa cum, din păcate, se întâmplă în societatea în care noi trăim. Sunt atâția care fac gălăgie, aroganți, indolenți, vulgari, și toți se ascund sub masca faptului că ei sunt oameni curajoși.

De unde ne dăm seama că nu este vorba de curaj? Curajul izvorăște dintr-o moralitate ireproșabilă. Curajul spune adevărul, dar niciodată nu strivește, nu batjocorește, nu nedreptățește. Curajul scoate la iveală adevăruri pe care nu le putem suporta și ne este greu să le ducem, însă niciodată nu va murdări demnitatea unui om. (...)

Noi, din păcate, fie suntem obraznici și aroganți, fie trădători și lași. (...) De multe ori, se întâmplă ceva paradoxal – avem o conștiință murdară, dar vrem să pozăm în fața societății, în spațiul public, ca oameni de o fibră morală ireproșabilă. Cu cât veți vedea, în societate, pe unii care fac pe justițiarii și care cred că îi pot pune la punct pe toți, cu atât să vă puneți un mic semn de întrebare – s-ar putea ca acești oameni, în viața lor privată, să fie niște nesăbuiți sau nelegiuiți.

În general, omul care are o conștiință curată și frumoasă, are și sensibilitatea de a nu strivi pe cel de lângă el. (...) Îmi veți spune că noi nu putem fi ca Prorocul Ilie. Așa este. Nu ne putem ridica la statura lui morală, sau poate că vom ajunge – așa să ne învrednicească Domnul! Dar până să ajungem în acel punct, cel mai bine ar fi să ne descotorosim de obrăznicie și de aroganță, pe care să nu o livrăm celui de lângă noi ca fiind un gest de mare curaj, pentru că ne înșelăm și suntem în amăgire.”, a mai spus PS Ignatie, între altele.