Așa erau tratate în trecut femeile care sufereau de isterie

În trecut, femeile care prezentau schimbări de dispoziție și depresie erau trimise de soții lor la medic. Femeile erau diagnosticate cu o boală numită „isterie”, cunoscută acum sub numele de anxietate.

Potrivite vice.com, la jumătatea secolului nouăsprezece, un document de șaptezeci și cinci de pagini care cataloga simptomele bolii era considerat incomplet. Conținea o listă de plângeri venite din partea femeilor (și chiar a bărbaților) despre stări de oboseală, slăbiciune, nervozitate, insatisfacție sexuală, insomnie și tendința de a cauza probleme. Deși existau și manifestări extreme ale bolii – crize de urlete, catatonie și contorsionarea membrelor – acestea erau băgate sub aceeași umbrelă cu simptomele mai ușoare ale bolii.

Tratamentul femeilor se baza pe un „masaj pelvic”, cu scopul de a obține un paroxism isteric, cunoscut în prezent ca orga sm.

Atât de mare era numărul femeilor care au început să solicite consultații pentru a-și primi „tratamentul pentru isterie”, încât la sfârșitul zilei de muncă doctorii erau epuizați și cu mâinile zdrobite.

De aceea, specialiştii au decis să inventeze un artefact util, care producea vibrații ritmice și ducea într-un final la atingerea acelui paroxism isteric mai uşor şi mai rapid, fără a fi nevoie de masajul manual obişnuit. Aceasta este, deci, originea vibratorului.

Atunci era văzut ca un artefact vindecător. Chiar și cele mai bogate femei îl aveau în casă pentru acele momente în care simțeau „crize de isterie”.

În 1859, se credea că un sfert din femei sufereau de isterie. Foarte multe aveau nevoie de tratamente la doctor – masaj pelvian, masaj pe pat de apă, diverse tratamente cosmetice și relaxante – pentru a-și „îmblânzi” simptomele. Isteria era considerată o boală oficială de către comunitatea medicală și a fost cercetată de psihologi renumiți, printre care și Freud.