Antibioticele naturale

Foarte folosite în bucătărie, multe legume sunt și antibiotice naturale, fiindu-le cunoscute proprietățile antibacteriene.

Usturoiul, deși produce o respirație urât-mirositoare, este foarte cunoscut pentru capacitățile sale de a lupta împotriva bacteriilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, era considerat „penicilina rusească" deoarece doctorii îl foloseau pentru a trata diferite boli când rămâneau fără dozele de antibiotic. Cercetările indică faptul că usturoiul poate gestiona nivelul bacteriei Heliobacter pylori din tractul digestiv. Un nivel prea mare din această bacterie poate produce ulcer gastric. În plus, studii recente arată că persoanele care consuma legume Allium precum ceapa, praz, dar mai ales usturoi, prezinta o șansă mai mica de a dezvolta cancer la stomac.

Ciupercile. Deși folosirea fungilor pentru a trata bacteriile nu pare cea mai bună soluție, ciupercile și mucegaiurile au de capacități antibacteriene. De fapt, majoritatea antibioticelor precum penicilina, tetraciclina și streptomicina sunt derivate din ciuperci. Fungii produc compuși care omoară bacteriile. Ciupercile Shiitake sunt cunoscute pentru proprietățile anticancerigene și pentru eficienta împotrivă bacteriilor sau virusurilor, fiind totodată și benefice pentru reglarea nivelului de colesterol.

Varza roșie este deja cunoscută pentru proprietarile anti-inflamatorii și anti-canceroase. Studiile recente arată faptul că varza poate combate tulpinile de bacterii rezistente la medicamente precum Staphylococcus aureus rezistent la meticilina sau E. coli. Sucul de varză este recomandat pentru pacienții cu ulcer deoarece este bogat în acid lactic, care asigură nivelul de bacterii sănătoase din organism, luptând totodată împotriva bacteriilor care cauzează ulcerul. În plus, foile de varză sunt folosite în medicina populară pentru a trata mastita (inflamatiela nivelul sânilor), care apare la mamele care alăptează.

Ceapa, gătită sau crudă, are compuși sulfurici ce luptă împotrivă infecțiilor și chiar împotriva bacteriilor persistente. Cercetătorii au examinat eficiența cepei în fața bacteriilor orale și au descoperit că poate fi folosita în cazul bacteriei asociata cu boala periodontala (infecție a țesuturilor care înconjoară dinții).