Ce este autofagia și cum ne ajută să fim mereu sănătoși

Autofagia mai este cunoscuta si sub denumirea de "auto-devorare" - ceea ce fac celulele noastre in mod constant, inlaturarea daunelor si a reziduurilor. În 2016, biologul japonez Yoshinori Ohsumi tocmai a fost distins cu premiul Nobel pentru medicina, pentru activitatea sa in descoperirea mecanismelor complexe care stau la baza acestui remarcabil sistem de reciclare intern.

Procesul de autofagie implica colectarea de celule nedorite si deseuri si transportarea acestora catre "cosul de gunoi" celular, numit lizozom, acolo unde enzimele descompun continutul. "Adesea numesc autofagia drept containerul de gunoi, care transporta reziduurile catre centrul de reciclare", a declarat profesorul Katja Simon, de la Institutul de Reumatologie Kennedy din Oxford.

Aceasta joaca un rol-cheie in domeniul sanatatii, a bolilor si a imbatranirii, spune Simon. "Este foarte important ca deseurile toxice sa se degradeze- pentru supravietuirea celulei, iar o celula fara autofagie nu poate supravietui. S-a aratat, de asemenea, ca autofagia este importanta in dezvoltarea bolii- cum ar fi boala Parkinson, care se caracterizeaza prin acumularea de agregate proteice in celulele neuronale. Mai mult, nivelurile autofagiei se incadreaza in procesul de imbatranire. Caracteristicile date de varsta- cum ar fi ridurile, pierderea auzului sau chiar aparitia cancerului- sunt, de fapt, din cauza nivelului in scadere al autofagiei si acumularea de deseuri toxice in celule."

Cercetarea lui Simon se concentreaza, in special, asupra celulelor albe si a celor rosii din sange, dar si pe tulburari- cum ar fi leucemia- in care autofagia nu functioneaza corect. Ea este incantata ca Ohsumi a fost distins cu premiul Nobel. "In 1960, el a folosit un microscop electronic pentru a observa structurile si nimeni nu stia ce erau. El a descoperit moleculele implicate in proces." Laboratorul lui Ohsumi lucreaza, in principal, cu drojdii si a descoperit gene-cheie implicate in autofagie. Stiinta a parcurs un drum lung de 60 de ani si cercetatorii, cum ar fi Simon, pot masura acum autofagia prin urmarirea fluxului de molecule asociate cu procesul.

Absorbtia mitocondriilor afectate- puterea celulelor care elibereaza energie- pare a fi deosebit de importanta in prevenirea diabetului si a obezitatii. Atunci cand aceasta forma particulara de autofagie nu functioneaza in mod corespunzator, substante chimice toxice provoaca, in continuare, leziuni mitocondriale. Acest ciclu afecteaza celulele din pancreas, care secreta insulina. Un medicament care poate trata diabetul si obezitatea prin sortarea mitofagiei este o idee atractiva, dar noi nu am ajuns inca acolo.

Un alt rol-cheie al autofagiei se gaseste in link-ul sau de proteine. In corpul uman, proteinele sunt pliate in forme 3D. In cazul in care proteinele nu sunt pliate in mod corespunzator, se pot forma aglomerari mari sau agregate de proteine, care pot fi compensate prin autofagie. Atunci cand autofagia esueaza, agregatele pot duce la deteriorarea functiei nervoase. Acest proces este gandit pentru a contribui la schimbarile observate in boala Parkinson, inclusiv tremur, miscari lente si rigiditate, pierderea mirosului si ameteli. Acumularea anormala de proteine in creier poate fi punctul comun in diferite forme de dementa- care provoaca pierderea memoriei, a limbajului, a judecatii si a functionarii cognitive si sociale.

Simon subliniaza faptul ca celulele comuta pe autofagie ca raspuns la senzatia de foame. Restrictia de calorii, cum ar fi postul, ne-ar putea ajuta sa traim o viata lunga si sanatoasa. Este posibil ca reducerea cu 70% a cantitatii de calorii pe care suntem obisnuiti s-o consumam va stimula autofagia si ne va ajuta la prevenirea unei largi game de boli.