Crucea Roșie din România a împlinit 147 de ani

S-au împlinit 147 de ani de la înființarea Crucii Roșii Române. În fiecare an, în România, pe 4 iulie, este sărbătorită Ziua Crucii Roșii. Data înființării Societății Române de Cruce Roșie a avut loc în 1876 și a fost recunoscută de Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

Societatea Naţională de Cruce Roşie din România (SNCRR) este o organizaţie umanitară, membră a Mişcării Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, auxiliară autorităţii publice şi abilitată prin lege să asigure asistenţa umanitară în caz de dezastre şi să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile, scrie crucearosie.ro.

Amintim că în timpul Războiului de Independență (1877-1878), Crucea Roșie a intervenit cu lucrători medicali, ambulanțe, trenuri de ambulanță și au înființat unități spitalicești în București și în diferite orașe ale țării pentru a sprijini forțele operaționale. Între 1888 și 1892 Societatea și-a extins activitățile prin organizarea de cursuri speciale pentru formarea Surorilor Carității.

Misiunea Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial

În 1891 a fost înființată o școală permanentă de asistente și un an mai târziu un spital școlar cu zece paturi.

În timpul Primului Război Mondial, misiunea Crucii Roșii a fost de a completa serviciul militar prin înființarea a 58 de spitale în București și în interior. Regina Maria însăși a luat parte la eforturile de ajutorare a răniților. De atunci, CRR a acordat asistență persoanelor cu handicap, bolnavilor și orfanilor de război, precum și miilor de prizonieri eliberați din captivitate, potrivit site-ului citat.

Între anii 1930-1937, în incinta Spitalului Militar s-a construit un pavilion destinat funcţionării şcolii de infirmiere voluntare.

În 1940, în urma ultimatului dat de URSS, a Dictatului de la Viena şi a Tratatului cu Bulgaria, când România a pierdut o parte din teritoriile sale, Crucea Roşie Română, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Elena, a ajutat miile de refugiaţi. Tot în 1940, la 25 iunie, prin Convenţia de la Geneva din 1929, care reglementa situaţia aviaţiei sanitare aflată sub emblema Crucii Roşii pe timp de conflict armat, a fost posibilă apariţia Escadrilei Albe a Crucii Roşii Române, prima escadrilă sanitară pilotată de femei.

După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, CRR şi-a mobilizat toate resursele materiale şi umane pentru a acorda sprijin neîntrerupt răniţilor, bolnavilor, prizonierilor şi refugiaţilor, acţionând astfel în condiţii de război total.

Odată cu instaurarea dictaturii comuniste, CRR şi-a pierdut autonomia.

După 1990, Crucea Roşie Română a început un proces de reorganizare a activităţii pe baza celor şapte Principii Fundamentale ale Mişcării Internaţionale: Umanitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate, Universalitate, notează site-ul amintit.