Incendiul de la Institutul „Matei Balș" - Un medic rupe tăcerea după moartea tatălui său

Într-un mesajul postat pe Facebook, medicul psihiatru Gabriel Diaconu își expune cu emoţie starea și trăirile care îl încearcă la trecerea în neființă a tatălui său

Tatăl lui Gabriel Diaconu s-a numărat printre pacienţii evacuaţi în urma incendiului de la Matei Balş și a pierdut lupta cu boala.

"Tatălui meu, care nu este un număr..."

"Astăzi l-am dus acasă pe tata, lângă ceilalţi care dorm, în pământul din care s-a născut neamul meu, aproape de munte. Am venit cu soare de dimineaţă, după care a plouat. S-au mai iţit raze, după ce totul s-a săvârşit. Fiecare zi, în ultima lună, a fost ca o facere a lumii, după care o desfacere a ei.

Am învăţat să tac într-un nou fel. Am aflat ce înseamnă alura mormântală.

Tatăl meu, care nu este un număr, se adună altora pe care pandemia ni i-a cerut.

Tatăl meu, care nu este un număr, şi-a lăsat inima atinsă, la final, de mâini străine de parcă erau ale noastre. O dată i-au repornit inima. A doua oară nu.

Tatălui meu, care nu este un număr, i-am spus la plecare şi-un adevăr, şi-o minciună, în timp ce era suit în ambulanţă: ai să vezi că o să fie bine.

După care tatăl meu a plecat în ultima, posibil cea mai interesantă aventură. Pe care sper că odată, cândva, mi-o va spune cum a trăit-o el. Pentru că eu ştiu cum am trăit-o noi. Şi a fost ca o aruncare în gol, după care când credeai că ai lovit pământul treceai prin el, şi cădeam din nou.

Tatăl meu a fost scos din incendiul de la Balş. Acea dimineaţă îmi aparţine doar mie, lui şi alor mei. Nu e treaba nimănui prin ce am trecut şi atunci. E prea târziu dar e prea devreme.

Îi sunt dator, lui care a fost, să nu tac despre asta. E încă neaşezat. După care, când am să-i simt aşezarea, am să las lumii să ştie ce e bine să afle. Astfel încât patima lui să nu rămână degeaba", a scris dr .Gabriel Diaconu.