Armenia - România 3-2 (0-0)

 * o nesăbuinţă a lui Puşcaş, prea multe naivităţi ale fundaşilor şi două greşeli de arbitraj au decis soarta partidei

 Reprezentativa României se depărtează tot mai mult de visul a reveni la un turneu final de Campionat Mondial, după aproape un sfert de secol. Încă din start, Naţionala a dominat teritorial, arătând că joacă la victorie. Armenii, ca de obicei în ultima vreme, au stat la cutie şi au aşteptat contraatacurile norocoase.

În prima repriză, românii au combinat frumos, dar carenţele din educaţia jucătorilor au ieşit la iveală. De prea multe ori, fundaşii noştri au fost prinşi cu faţa de propria poartă. "Prezumţie de gol", se descrie în cursul de bază de la Coverciano astfel de momente.

Cu noroc, primul mital s-a încheiat cu tabela imaculată. Cdel de-al doilea a început după acelaşi scenariu. Noi, combinând subtil, încercând să valorificăm tehnica individuală superioară, în timp ce armenii tot prudenţi şi stând la pândă. Profită din plin în minutul 56, când Toşca, aflat în sprint spre poarta lui Niţă, respinge nefericit.

Tricolorii reintră în joc şi întorc scorul în zece minute. După cum se desfăşurau ostilităţile, se părea că, până la final, vom mai înscrie măcar un gol. N-a fost aşa. Puşcaş, deşi avea un galben, comite un fault dur în minutul 77şi încasează roşu direct. Armenii încep să vină peste noi.

Minutul 86, un ofsaid "cât casa" rămâne nesancţionat, Haroyan nici măcar nu mimează reactivarea şi se face 2-2.

Două minute mai târziu, e rândul lui Creţu să fie suprins cu faţa spre propria poartă, încearcă să protejeze o minge, un atacant armean sare ca-n bazin, arbitrul dă penalty. Barseghyan finalizează cu mult calm. Rămânem cu doar trei puncte şi foarte departe de calificare. Marcel FLUERARU