Claudiu Niculescu, un antrenor stressat la maxim

Aparent, se află într-o situaţie mult mai bună decât predecesorii săi, Daniel Pancu şi Costel Enache. Are mai mult timp în precompetiţional, din punct de vedere numeric stă mult mai bine la nivel de lot, beneficiază de două cantonamente şi ceva jocuri de pregătire. Dar nu-i deloc suficient. Pancu şi Enache au început pregătirile cu atât de puţini jucători, încât era greu de încropit o echipă de minifotbal. La Niculescu, e invers. Au venit în probe (şi, cu siguranţă, încă vor mai veni) cu zecile. E silit să ia decizii pe moment, multe pot fi total neinspirate. Pe cine ţii, pe cine trimiţi la plimbare... Evaluarea unui jucător n-ai cum s-o faci în două-trei lecţii de antrenament şi în câteva minute acordate în jocurile de pregătire.

Ori, pentru a construi un lot competitiv, în cazul Politehnicii Iaşi, cu pretenţii de promovare, în precompetiţional, antrenorul trebuie să parcurgă câteva etape şi să elucideze câteva dileme. Unu, evaluarea lotului. Durează, mai ales în ziua de azi, când ai de-a face cu jucători de rase diferite, de etnii diferite, veniţi de pretutindeni. Fusul orar, alimentaţia ori clima sunt factori ce influenţează major randamentul iniţial. E nevoie de o perioadă de adaptare. Orice antrenor care chiar a studiat ştie aceste lucruri...

Mai departe, etapa a doua a pregătirii precompetiţionale: antrenorul are lotul definitivat, ştie pe cine, cât şi cum mizează, gândeşte strategia pentru întregul sezon. Fixează registrul tactic, îl transmite jucătorilor, e nevoie de ceva meciuri de pregătire. Nu contează deloc scorul, poţi să pierzi cu mult la zero, important e ca fotbaliştii să înţeleagă strategia şi să asimileze registrul tactic.

În fine, ultima fază de dinaintea competiţiei o reprezintă jocurile de verificare. Tehnicianul şi-a stabilit deja formula de start, îl interesează rezultatele, se joacă la îndârjire, la fel ca în partidele oficiale.

Tot acest ciclu n-are cum să dureze mai puţin de trei luni, în condiţiile în care e vorba de antrenor nou, lot nou şi cerinţe maxime. Niculescu s-a plimbat prin ceva vestiare la viaţa lui, ştie prea bine despre ce e vorba, de aceea e şi stressat la maxim.

Norocul (şi al lui, şi al Politehnicii) e că a fost atacant, golgeter pur-sânge, nu-i lipseşte inventivitatea. Marcel FLUERARU