Teoria totului are limitele ei

A venit timpul să ne oprim din gânditul la o teorie a totului, spune unul din cei mai proeminenţi fizicieni teoreticieni ai lumii. Vă invităm să citiţi un interviu cu Lisa Randall, fizician, expertă în fizica particulelor şi cosmologie şi una dintre figurile notabile ale fizicii moderne.

Valerie Jamieson şi Richard Webb: Nu orice fizician visează la o teorie a totului?

Lisa Randall: Există o mulţime de fizicieni care gândesc aşa! Eu nu am în vedere o teorie a totului atunci când îmi realizez cercetarea. Şi, chiar dacă am cunoaşte teoria ultimă, cum vom explica faptul că noi existăm, aici şi acum? Rezolvarea teoriei stringurilor nu ne va spune cum s-a născut umanitatea.

Deci este teoria totului doar un mit?

Nu este, cu adevărat, un fals. Reprezintă un obiectiv care va inspira progresul. Eu doar cred că ideea că într-o zi vom ajunge la a o teorie a totului este un pic prea provocatoare.

Dar nu este frumoasa matematică, presupusă a fi cea responsabilă a ne conduce spre adevăr?

Trebuie să fii atent atunci când foloseşti frumuseţea ca ghid. Există multe teorii despre care, la început, oamenii nu credeau că sunt frumoase, dar le-au găsit frumoase mai târziu – şi viceversa. Eu cred că simplitatea reprezintă un ghid bun: cu cât este mai economică o teorie, cu atât mai bine.

Este o problemă atunci faptul că cele mai bune teorii ale noastre despre fizica particulelor şi cosmologie sunt atât de complicate?

Încercăm să descriem Universul de la 10²⁷ metri până la 10^-35 metri, deci nu este surprinzător faptul că există o grămadă de ingrediente. Ideea că lucrurile din care noi suntem constituiţi ar trebui să formeze totul pare a fi destul de absurdă. Materia întunecată şi energia întunecată – acestea nu sunt nişte ingrediente nebuneşti.

V-a surprins descoperirea bosonului Higgs – ingredientul “lipsă” al fizicii particulelor – în iulie, anul trecut?

Am fost surprinsă de faptul că experimentele de la Large Hadron Collider au atins acel obiectiv. M-am gândit că echipele vor veni cu ceva cu adevărat important, dar anunţul descoperirii a fost uimitor. A fost o realizare inginerească de excepţie faptul că ei au reuşit să ducă rata de coliziuni acolo unde trebuia sa fie, iar echipele de specialişti au făcut o treabă încă şi mai bună atunci când au analizat datele.

Sunteţi îngrijorată de faptul că bosonul Higgs este singura descoperire de până acum de la LHC?

Nu sunt îngrijorată de faptul că nu mai există nimic altceva. Dar sunt îngrijorată de faptul că LHC ar putea avea prea puţină energie. Dacă proiectul Superconducting Super Collider ar fi fost dus la bun sfârşit în Texas, ar fi avut de trei ori mai multă energie. Există o posibilitate că vom descoperi şi alte lucruri, atunci când energia LHC se va dubla anul viitor. Dar este prea devreme să observam semne ale dimensiunile suplimentare deformate – va fi nevoie de mai mult timp pentru a le găsi.

Cum ar arăta o dimensiune suplimentară?

Cea mai bună semnătură a dimensiunilor suplimentare deformate ar fi observarea aşa-numitei particule Kaluza-Klein. Acestea sunt parteneri ai particulelor pe care noi le cunoaştem, dar ele îşi primesc impulsul din dimensiunile suplimentare. Ele ar arata ca şi cum ar fi nişte particule grele cu proprietăţi similare particulelor pe care noi le cunoaştem deja, dar cu mase mai mari.

Ce se întâmplă dacă nu vom observa o astfel de particulă? Unii sugerează faptul că ar fi cel mai bine să nu mai observăm nimic altceva la LHC, acest fapt ducând la dezvoltarea unor noi idei.

Eu nu ştiu în ce lume a visului trăiesc ei. Ar fi foarte greu să foloseşti pe post de argument al construirii unei maşinării cu o energie mai mare faptul că tu nu ai observat nimic.

Sursa: http://www.scientia.ro/