Un tânăr din Siria a descoperit tainele ortodoxiei, la Iași

Are 34 de ani şi a văzut lumina zilei în Wadi al-Nasara, o zonă muntoasă din vestul Siriei ce aparţine de oraşul Homs, cunoscut în istorie sub denumirea de Emesa sau oraşul Sfântului Roman Melodul. În anul 2017, Ammar Awad a ajuns în România printr-o bursă de studiu oferită studenţilor străini de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Acum este doctorand al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, din Iaşi.

  La început, Ammar a studiat arhitectura, dar s-a simţit mereu atras de biserică. Orele de religie de la şcoală nu i s-au părut suficiente, ele înglobând toate confesiunile zonei, aşa că participa suplimentar la ore de cateheză ortodoxă și a ajuns să îi înveţe pe copiii locului tainele ortodoxiei, experienţă care i-a dovedit, încă o dată, cât de mare nevoie are Siria de slujitori ai Bisericii.

Pentru că simţea o atracţie deosebită pentru muzica psaltică pe care o şi cânta, în 2010, Ammar a susţinut un concert de psaltică la Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand, Liban, alături de corul eparhiei din Homs, ocazie prin care ajunge să viziteze, pentru prima oară, şi Facultatea de Teologie din acelaşi oraş. Aici este singura din lume în care se predă teologia ortodoxă în limba arabă. În urma acestei vizite, Ammar a simţit că acolo era locul lui şi că acolo se va reîntoarce: "Nu mi-a părut rău niciodată că am pierdut arhitectura, pentru că simt că am câştigat ceva şi mai mare, şi mai important, să slujesc Biserica Lui Hristos", spune tânărul.

Astfel, după visul de a construi lumea, absolvind arhitectura, Ammar a decis să se construiască pe sine prin teologie.

Fraţi întru credinţă

Ammar este cel mai mic dintr-o familie ortodoxă cu trei copii, toţi crescând înconjuraţi de biserică. Cel mai mare dintre ei locuieşte în Siria, aproape de părinţi, iar cel mijlociu, care a absolvit teologia ortodoxă la Universitatea din Balamand, s-a dedicat preoţiei în Suedia, după ce a slujit câţiva ani acasă. Ammar a simţit că doreşte să urmeze şi el drumul preoţiei: „M-a inspirat. După ce a început să studieze teologie, am vrut şi eu să merg pe calea lui”.

„Am simţit că am ajuns la o bucată de rai”

Încă din timpul studenţiei la cea de-a doua facultate, în Liban, Ammar plănuia să studieze în străinătat, să înveţe o limbă nouă pentru a putea traduce cât mai multe cărţi religioase în limba arabă. În ultimul an de studii acolo, decanul Facultăţii de Teologie i-a sugerat să continue ciclurile de masterat şi doctorat în România, la specializarea de liturgică. „Mi s-a părut că există o comoară ascunsă aici. Întâlnirea cu părintele Sava a născut în mine dorinţa de a veni în România. După ce am obţinut această bursă, tare m-am bucurat că visul meu s-a împlinit”, povesteşte Ammar.

Despre România a mai cunoscut câte ceva şi din puţinele cărţi traduse în arabă ale părintelui Ilie Cleopa, o figură foarte respectată şi cinstită în comunitatea creştină din Siria.

Cu ajutorul unei burse de studiu şi prin grija Părintelui Mitropolit Teofan, Ammar a ajuns, astfel, în Iaşi, sub ocrotirea Sfintei Parascheva. Aici, prima oprire a fost la Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, loc ce l-a impresionat profund prin pictura bizantină şi cântarea îngerească de la Sfânta Liturghie. „Am simţit că am ajuns la o bucată de rai”, îşi aminteşte el.

Apoi a descoperit frumuseţea oraşului, dar şi cea liturgică, o specializare care la început i se părea dificilă. „Am înţeles, apoi, că în liturghie se află frumuseţea şi inima creştinismului”, spune Ammar.

A învăţat limba română în doar nouă lun, la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. La început, complexitatea limbii l-a copleşit, iar la cursuri era tot mai supărat, neînţelegând conjugarea verbelor şi de ce există mai multe excepţii decât reguli. Nimic nu i-a dărâmat, însă, motivaţia. A urmat şi trei luni de cursuri intensive de limbă română sub îndrumarea unui părinte de la Mănăstirea Putna, a citit mult şi a conversat cu noii prieteni nativi. „Nu a fost aşa de greu. Învăţarea limbii române mi-a dat această speranţă şi putere că pot. Până atunci, nu eram sigur de asta”, spune tânărul care acum vede limba română ca pe un pod între Biserica Antiohiei şi Biserica Ortodoxă Română.

Această reuşită l-a motivat să înveţe şi greaca şi siriaca, pentru a traduce cât mai multe cărţi duhovniceşti în arabă.

Deşi a avut un progres incredibil de rapid, Ammar crede în puterea consecvenţei: „Pentru orice talent, în orice zi în care nu faci progres, nu rămâi locului, ba chiar dai înapoi”.

Nu este un mare fan al pilafului sau al răciturii, dar îi plac sarmalele şi ciorba rădăuţeană

A reuşit să depăşească toate provocările întâlnite aici şi spune că frumuseţea celor şase ani petrecuţi la Iaşi a depăşit totul, că bucuria este mai mare decât dificultatea. Nu este un mare fan al pilafului sau al răciturii, dar îi plac sarmalele şi ciorba rădăuţeană. Pe lângă felurile de mâncare, altceva l-a atras la cultura noastră şi, implicit, la poporul român: iubirea pe care o manifestă faţă de valorile şi tradiţiile populare care se transmit din generaţie în generaţie, evlavia deosebită care nu se regăseşte în multe locuri, mozaicul de influenţe care au contribuit la identitatea noastră şi deschiderea faţă de diferit.

El crede că Dumnezeu îi va călăuzi paşii şi îi va oferi direcţia potrivită în viaţă: „Unde îmi va fi rânduit să slujesc, acolo merg. Am încredere că Dumnezeu ne dă cele bune şi cele de folos”. 

Ammar are două planuri de viitor: să îşi termine teza de doctorat şi să se întoarcă acasă, în Siria, unde ortodoxia a supravieţuit printr-o „minune dumnezeiască”. „Acum, oamenii se bucură de trei ore de curent pe zi. În urmă cu o lună, aveau doar 30 de minute pe zi. Nu mai vorbim de sărăcie şi multe alte crize, dar dacă rămâi o săptămână acolo, obişnuit cu traiul european, simţi că îţi pierzi timpul şi viaţa. Printre atâtea dificultăţi, trece ziua încercând doar să le depăşeşti. Cu darul Lui Dumnezeu, într-o bună zi, o să treacă şi această criză cum a trecut şi pandemia. În România câţi ani aţi răbdat până a trecut comunismul? 50 de ani aţi răbdat şi aţi rămas. Noi vă avem ca model să mai răbdăm şi să mai rămânem în ţara noastră”, încheie Ammar cu o notă de speranţă în glas.

Laura RADU