FOTO/VIDEO - Cum se prepară zahărul din trestie

Zaharul este, astazi, un aliment nelipsit din hrana oamenilor, dar, pana la momentul obtinerii lui, industrial, in fabricile de zahar, din sfecla de zahar sau din trestia de zahar, au fost parcurse secole de cautari.

Trestia de zahar este cunoscuta de cel putin 10 000 de ani, crescand din abundenta in insulele din Malaezia (in sud-estul Asiei) si Polinezia (peste o mie de insule din Pacific, situate intre Noua Zeelanda si Insulele Hawaii). Sfecla comuna (furajera) a fost, de asemenea, cultivata de mii de ani, dar abia in 1747, chimistul german Andreas Sigismund Marggraf a putut dovedi ca aceasta contine aproximativ 8% zahar. Ulterior au fost selectionate si cultivate soiuri de sfecla cu un continut din ce in ce mai ridicat de zahar (pana la 20%).

In Extremul Orient si in India, s-a consumat zahar cu cel putin doua mii de ani mai devreme decat in Occident, obtinut prin presarea trestiei de zahar, in apa fierbinte, dupa care solutia respectiva cristaliza, obtinandu-se ceea ce indienii numeau « sarkara » (zahar).

Unul dintre amiralii imparatului Alexandru cel Mare, Nearque, in anul 325 i.Hr., consemneaza, in timpul unei expeditii in India, ca a vazut, la bastinasi, « o trestie care da miere, fara ajutorul albinelor ». Cateva secole mai tarziu, arabii, cu ocazia expansiunii Islamului in Asia, au adus trestia de zahar in Egipt, in Palestina, Siria, Africa de Nord, in sudul Spaniei si in Bazinul mediteraneean si tot ei au infiintat primele fabrici de zahar rudimentare.

In Europa, totusi, zaharul a ramas, pana in Evul Mediu, un aliment aproape necunoscut, cu exceptia curtilor regale, unde era adus din Orient sau, mai tarziu, din coloniile europene din Caraibe.