Aristocraţia spiritului: Paulin de Nola

 Cunoscut drept cel care a introdus folosirea clopotelor în practica liturgică a Bisericii, Sfântul Paulin de Nola, celebrat pe data de 23 ianuarie, este, totuşi, cvasi-necunoscut pentru viaţa sa spirituală bogată, frumoasă.
S-a născut în anul 353, la Bordeaux, într-o familie nobilă romană, tatăl fiind funcţionar imperial acolo. Educat de un mare maestru al timpului, Ausoniu, Paulin a dovedit deosebit talent pentru litere şi magistratură. La 28 de ani era deja guvernator al regiunii Campania, în Italia. Acolo a luat contact cu istoria martiriului Sfântului Felix de Nola, persecutat crunt pentru credinţa sa, în timpul Împăratului Decius (249-251). Această istorie l-a marcat, iar viaţa mundană nemulţumindu-l, a abandonat oficiul şi demnitatea de guvernator, plecând înapoi spre Galia. În acest drum de întoarcere, s-a oprit la Milano, unde era celebrul Arhiepiscop Ambrozie, care i-a dat lui Paulin un impuls spiritual definitoriu. După revenirea la Bordeaux, a intreprins o călătorie în Spania, unde şi-a cunoscut pe viitoarea soţie, Terasia, o fiinţă delicată şi profund credincioasă. Au avut un copil, care a murit imediat după naştere, fapt ce i-a determinat să se strămute din Spania în Galia, la Aquitania, la o proprietate ce le aparţinea. Cultivând o viaţă socială intensă, aveau legături de prietenie cu maestrul lui Paulin, Ausoniu, şi cu alţi intelectuali rafinaţi ai locului. Viaţa aristocratică tihnită le-a fost însă tulburată de o suferinţă neaşteptată a lui Paulin: o boala de ochi incurabilă. Unul dintre prietenii săi, Sulpicius Severus, auzind despre minunile Episcopului Martin de Tours, l-a îndemnat pe Paulin să se adrese aceluia, să-i ceară rugăciunile spre vindecarea bolii. S-a vindecat. Sfântul Martin întemeiase deja comunitatea sa monastică, iar Paulin şi prietenul său au rămas profund impresionaţi de ea. Sulpicius a rămas acolo, iar Paulin a decis să primească Botezul. Apoi, şi-a vândut toate bogăţiile şi a plecat cu soţia înapoi în Spania, pentru a evita reproşurile acide ale prietenilor. Episcopul de Barcelona l-a hirotonit preot. Însă inima creştinului Paulin era tot la Nola, la Sfântul Felix, cel a cărui istorie îl marcase dintru începuturi. De aceea, în 395 s-au mutat în apropiere de Nola, unde avea un teren de pe vremea când fusese guvernatorul provinciei. Paulin şi Terasia fondaseră o casă pentru primirea celor nevoiaşi şi a pelerinilor, vieţuind în simplitate, fapt ce a atras pe mulţi doritori ai vieţii spirituale creştine. Astfel au început cele două mănăstiri la Nola, una pentru bărbaţi şi alta pentru femei. În anul 409, Paulin a fost ales episcop al Nolei, responsabilitate pe care a purtat-o cu devotament, vreme de peste două decenii. şi-a încheiat călătoria pământească în anul 431.
În afară de scrierile rămase de la Sfântul Paulin de Nola - scrisori, corespondenţă, poeme creştine scrise în toate formele metrice ale poeziei clasice -, ne-a rămas exemplul formidabil al unui veritabil aristocrat al spiritului. Un om care având de toate pe lumea asta, nu s-a lăsat pradă efemerităţii plăcerilor şi nici durerilor ei, ci a căutat, râvnit şi trăit pe cele spirituale, de dincolo de ea, mai presus de ea.