Cei 14.000 de prunci victime ale vanităţii lui Irod cel Mare

 

Un eveniment deloc neglijabil, legat de Naşterea Domnului Hristos, este cel relatat în capitolul al II-lea al Evangheliei după Matei: uciderea, din ordinul regelui Iudeei, Irod cel Mare, a tuturor pruncilor cu vârsta mai mică de doi ani, din zona Bethleemului.

Atunci când magii, urmând traiectoria astrului ceresc ce le indicase evenimentul extraordinar al Naşterii Domnului, au ajuns în Ierusalim, au început a întreba localnicii unde S-a născut Cel de ei numit regele iudeilor, după semnul ceresc care-I marcase naşterea. Poporul de rând - prins în evenimentele strict mundane, fără semnificaţie sau importanţă spirituală deosebite - nu avea idee şi poate nici interes faţă de un astfel de eveniment. Cel ce s-a arătat direct interesat de el a fost regele în exerciţiu al Iudeei, care pe atunci era Irod cel Mare. Auzind despre spusele magilor, anume că tocmai li se născuse un alt rege iudeilor, Irod s-a panicat, exact la fel cum se panichează, de regulă, orice muritor care-şi vede ameninţată funcţia sau poziţia socială. Deşi, în fond, orice om ştie că nici o funcţie şi nici o poziţie socială nu sunt şi nu pot fi veşnice, fiindcă omul însuşi nu este veşnic pe lumea aceasta. Însă vanitatea şi răutatea nu au logică, o surclasează de regulă. După prima reacţie panicardă, Irod i-a chemat pe cărturarii evrei să-i întrebe despre profeţiile biblice legate de Naşterea lui Hristos. Apoi, aflând de la ei că ea trebuia să se petreacă în Bethleem, i-a chemat în ascuns, în mod viclean, perfid, pe cei trei magi la el, să le ceară să-L afle pe Prunc şi să-l anunţe, când Îl vor descoperi, spre a merge el însuşi să I se închine. Magii au aflat Pruncul, I s-au închinat, şi au fost avertizaţi de Dumnezeu printr-un vis să nu se mai întoarcă pe la Irod, să-l informeze. „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Bethleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.” (Matei 2,16) Numărul pruncilor ucişi nu este menţionat în Evanghelie, însă după estimările bazate pe datele recensământului care tocmai se desfăşura în zilele acelea, s-a păstrat de către tradiţie cifra de 14.000. Un număr imens, raportat la populaţia totală a acelor vremuri.

Aceşti prunci nevinovaţi, păstraţi cu respect în memoria şi calendarul Bisericii, rămân peste veacuri mărturia concretă a micimii vanităţii şi răutăţii omeneşti, care ucide fără scrupule suflete, sau chiar şi trupuri curate, nevinovate.