Cel mai indepartat tarm ( seria Terramare 3 )

    "Nu vei trăi pentru totdeauna, nici un om şi nici un lucru nu trăiesc veşnic. Nimic nu este nemuritor. Doar nouă ne este dat să ştim că trebuie să murim. Iar acesta este un dar însemnat, darul individualităţii. Căci avem doar ceea ce ştim că trebuie să pierdem, ceea ce suntem dispuşi să pierdem...acea conştiinţă de sine care este suferinţa noastră, dar şi comoara, umanitatea noastră, nu durează. Se schimbă, se pierde ca un val pe mare.(...) Sunt două părţi, Arren, două care împreună fac una: lumea şi umbra, lumina şi întunericul. Cei doi poli ai Balanţei. Viaţa izvorăşte din moarte, iar moartea izvorăşte din viaţă: fiind contrare, tânjesc una după alta, îşi dau naştere una celeilalte şi renasc mereu. Şi, o dată cu ele renaşte totul, floarea din măr, lumina stelelor.  În viaţă este moartea. În moarte este renaşterea. Aşadar, ce este viaţă fără de moarte? Viaţa neschimbată, interminabilă, eternă? Ce altceva dacă nu moarte...moartea fără renaştere?"
    De această dată Ged, devenit între timp Arhimag în Roke, va pleca, însoţit de prinţul Arren, într-o călătorie de al cărei deznodământ depinde soarta întregii lumi Terramare. Această călătorie va însemna, în acelaşi timp, şi modelarea viitorului rege, Arren, care îşi găseşte în Ged un dascăl potrivit pentru a-i desluşi tainele întunecate ale minţii. Arren va înţelege că întreaga lume este guvernată de echilibru, iar omul poate respecta şi păstra acest echilibru, sau îl poate strica aducând dezastrul, "molima" : "Molima este o perturbare a marii Balanţe, a însuşi Echilibrului, pe când acesta este altfel. Aduce cu ea duhoarea răului.(...) Numai o singură fiinţă poate face asta. Noi, oamenii. Printr-o nemăsurată poftă de viaţă. Când rîvnim să avem putere asupra vieţii, bogăţii fără sfârşit, siguranţă inatacabilă, nemurire, atunci dorinţa nemărginită devine lăcomie. Iar dacă lăcomia se aliază cu cunoaşterea, apare răul. Atunci balanţa lumii se tulbură şi distrugerea cântăreşte ca plumbul în balanţă." Practic întreaga poveste se va axa pe dorinţa de a restabili echilibrul şi de a elibera magia din întuneric, iar farmecul acestui volum, la fel ca şi al anterioarelor, stă în măiestria autoarei de a mânui cuvintele, de a le modela şi de a le îmbina poetic. Detaliile minuţios redate ale locurilor prin care vor trece cei doi şi descrierea oamenilor întâlniţi îi vor oferi cititorului senzaţia că ia efectiv parte la aventurile  descrise, iar să alegi un moment preferat ar fi foarte greu. Cititorul va trebui să se lase învăluit în lumea magică a Ursulei K. Le Guin şi nu va regreta nici o clipă, lectura transformându-se într-o experienţă unică, senzorială, emoţională şi cerebrală în acelaşi timp.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/