Enigmele istoriei: Cum a ajuns Iranul republica islamica

 In urma cu 35 de ani sahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, a fost inlaturat de la putere. Sfarsitul regimului sau nu a adus, din pacate, mult asteptata democratie pentru iranieni, netezind calea revolutiei islamice a ayatollahului Khomeini.

Discursul politic al Iranului s-a schimbat radical din 2013, de cand presedinte al tarii de devenit Hassan Rouhani. In fata comunitatii iraniene, clericul moderat a promis "o apropiere de Occident", "rezolvarea problemei nucleare" si "mai multe libertati pentru poporul iranian".

De facto, Rouhani nu va putea indeplini aceste promisiuni, pentru ca in politica iraniana presedintele este o figura slaba. In toate problemele importante, el este dependent de comandantul spiritual suprem. Asta sta scris si in constitutia tarii, construita din ideologia lui Khomeini, figura centrala a revolutiei islamice din 1979, noteaza Deutsche Welle

"Sahul trebuie dat jos"!

Initial, miscarea revolutionara care a cuprins Iranul in 1978-1979 a fost unitara. Comunistii, nationalistii, liberalii si fortele religioase au avut un singur tel comun: demiterea sahului. Mohammad Reza Pahlavi a domnit in Iran 25 de ani, sustinut activ de Washington.

In tara sa se comporta ca un dictator, iar pe plan extern, ca o marioneta, manipulata de americani. In timpul domniei sale, prapastia dintre bogati si saraci ajunsese la cote absurde. Milioane de iranieni din zonele rurale traiau sub limita saracei, in timp ce o mica elita din preajma sahului se imbogatise.

"Figurile principale in faza initiala a revolutiei au fost reprezentate de populatia cu veniturii medii", spune publicistul berlinez Bahman Nirumand, care a trait evenimentele din Teheran. "Multumita veniturilor din petrol, Iranul se transformase intr-un jucator economic important", mai spune el.

"Drept urmare, in orase se formase o mica patura sociala medie, care avea ambitii de a se implica in viata politica a tarii", continua Nirumand. Oamenii cu venituri medii visau la o tara liberala si, totodata, libera. De aceea, multi iranieni au purtat pancarte cu poza fostului premier ales democratic, Mohammad Mosaddegh, inlaturat de la putere in 1953, dupa o lovitura de stat a sahului ajutat de CIA.

Islamistii s-au implicat in revolutie mai tarziu, iar ayatollahul Ruhollah Khomeini s-a impus ca lider al acestora. "Khomeini a fost cel mai dur critic al sahului", spune Reza Hayatpur, de la Universitatea din Erlangen.

In timpul exilului sau din Paris, Khomeini a tinut discursuri taioase de opozitie la adresa sahului, in timp ce multi clerici din Iran se tineau departe de politica. Khomeini promitea ca ii va ajuta pe saraci si ca va pune capat decaderii morale si sociale provocate de politic, inviind cultura Iranului. Acest lucru, spunea el, va duce la crearea unei republici islamice. In acea vreme nimeni nu constientiza ca telul lui Khomeini era ca Iranul sa fie islamizat total.

Primavara scurta a libertatii

La inceput, dupa caderea sahului, parea ca ar fi fost posibila o coabitare intre liberali si clerici. In 1 februarie 1979, Khomeini s-a intors din pribegie. Patru zile mai tarziu il numeste pe Mohamad Bazargan in functia de premier. Chiar in timpul mandatului acestuia incep disputele intre fortele liberale si liderii spirituali ai tarii. Sustinatorii lui Khomeini ii inlatura cu brutalitate pe toti sustinatorii sahului si incep impunerea unei doctrine islamice stricte.

"Sahul si acolitii sai au dus o viata decandenta, iar impotriva acestora nu au luptat doar islamistii, ci toti iranienii. Khomeini a gasit atunci un moment prielnic pentru raspandirea ideilor sale", spune Bahman Nirumand. In cadrul referendumului din decembrie 1979, iranienii voteaza cu o mare majoritate noua constitutie islamica croita in totalitate dupa figura si ideile lui Khomeini.

Toata puterea este in mana mullahilor

Fortele de stanga si cele liberale nu reusesc sa se opuna noii ordini politice. Cu toate acestea, ele continua lupta si, in 1980, la doua luni dupa evenimentele de la ambasada SUA din Teheran, poporul il alege pe Abolhassan Banisadr ca presedinte al tarii.

Inca de atunci s-a vazut ca fortele religioase nu sunt de acord cu aceasta alegere deoarece avusesera candidat propriu. Banisadr se dovedeste un inamic de temut pentru Khomeini, atragand atentia asupra pericolului reprezentat de dictatura religioasa. Poporul a fost impartit intre cele doua porti, iar iesirea din criza a venit de-abia la inceputul razboiului dintre Iran si Irak spune Reza Hayatpur.

Acest razboi a fost numit de Khomeini "un dar din ceruri", in septembrie 1980, dupa ce presedintele irakian Saddam Hussein, a carui armata detinea cele mai noi arme produse de SUA, ataca Iranul. In decurs de opt ani, cele doua state duc un razboi de uzura, care s-a sfarsit fara un castigator. Aproape un milion de oameni mor in acest conflict. In plan politic intern, razboiul a consolidat puterea mullahilor.

In timpul razboiului, islamistii reusesc sa impuna in tara teza "inamicului statului". Cea mai cunoscuta victima politica a acelei perioade este chiar presedintele Banisadr. El este acuzat de infrangerile armatei iraniene de pe front, fiind inlaturat de la putere in 21 iunie 1981. Acest eveniment deschide drumul liderilor religiosi spre puterea absoluta.

Un lider spiritual puternic, un presedinte slab

Una dupa alta, urmeaza serii de executii si arestari. Liderii spirituali ai tarii aresteaza si executa deopotriva liberali, comunisti, admiratori ai sahului si clerici de opozitie. In locul lui Banisadr este ales Mohammad-Ali Rajai. 28 de zile mai tarziu acesta cade victima unui atentat, fiind urmat la putere de Ali Khamenei. Dupa moartea lui Khomeini, Khamenei devine lider spiritual, ajungand cea mai puternica figura politica a Iranului.

Sistemul politic al Iranului nu s-a schimbat deloc de la revolutie incoace. Si astazi liderul spiritual este cel care trage sforile. "Actualul presedinte, Rouhani, nu poate face nimic fara aprobarea lui Khamenei. Acesta nu are vointa de fier a lui Khomeini, iar ideologia ca intreg nu mai joaca un rol atat de important in Iranul de azi", spune profesorul Reza Hayatpur. "Astazi, in tara, domneste un anume tip de pragmatism sanatos. Actualele conflicte din Iran nu se mai poarta pe teren religios, ci pe cel social, intre bogati si saraci", incheie profesorul citat.