Cronica unei săptămâni pierdute zadarnic de România

 

Dorian OBREJA

Cam degeaba au fuzionat mini-formaţiunile USR şi PLUS; cu o conducere nu doar bicefală, dar şi parcă de tip Ianus, privind cu o faţă într-o parte, şi cu cealaltă în alta (asta ca să nu mai spunem de aspectul vizual, copiindu-i, parcă, pe Pat şi Patachon...), s-au umplut de ridicol timp de o săptămână. S-a repetat povestioara cu şoricelul care, sub influenţa unei licori bahice, ameninţa că va face de petrecanie mâţei; când aceasta (i) s-a arătat, s-a trezit, spunând că nu face decât să cureţe puşca şi să vorbească prostii.

Acuma, atâta pagubă de ce s-a întâmplat cu cei amintiţi. Problema e cu ţara noastră, aflată cu ani sau decenii în urma altor ţări din UE; asta mai lipsea, să se mai adauge o săptămână de întârziere, din pricina unor orgolii şi mofturi, dar şi a unor interese (în mod sigur, materiale!).

Recapitulez, în sinteză, desfăşurarea „marelui război”, care s-a dovedit a fi un fâs.

Luni, 12 aprilie: Barna declară, ferm, că Vasilică (zis şi Vlad) Voiculescu continuă la Ministerul Sănătăţii, că nu se va ajunge nici măcar la o solicitare de demisie, adăugând, riscant, că numitul „nu e un diamant în ceea ce înseamnă managementul sistemului de sănătate, dar e de departe cea mai bună opţiune a coaliţiei”. În aceeaşi zi, PSD anunţă că va depune o nouă moţiune împotriva ministrului amintit.

Miercuri, 14 aprilie:  Premierul îl demite pe Voiculescu. În aceeaşi zi, liderii USR-PLUS anunţă că primul-ministru nu mai beneficiază de susţinerea alianţei la şefia executivului, iar miniştrii alianţei refuză să participe la şedinţa de Guvern programată.

Joi, 15 aprilie: miniştrii alianţei participă la şedinţa reprogramată a cabinetului, dar pe fondul unor atacuri dure din partea unor membri USR-PLUS la adresa premierului: „acesta trebuie să plece astăzi, acum”; „rămânem la guvernare, dar fără primul-ministru Cîţu”; „un zombie politic”.

Sâmbătă, 17 aprilie: Avertisment dat de Ludovic Orban – „orice ministru care atacă premierul, dacă nu şi-a scris demisia, trebuie să ştie că va pleca acasă, exact ca Voiculescu”.

Luni, 19 aprilie: alianţa cere în continuare retragerea lui Cîţu.

Marţi, 20 aprilie: în vreme ce Voiculescu îl atacă mai departe pe premier („nu ştiu dacă avem de a face cu un nou Ponta sau e nervos; acest om nu mai are susţinerea propriilor colegi”), alianţa renunţă la demiterea premierului. În aceeaşi zi, PNL, USR-PLUS şi UDMR au semnat un „act adiţional” la protocolul coaliţiei de guvernare (semnarea seamănă, izbitor de mult, cu pactul încheiat de un fost preşedinte cu un fost premier, ambii ajunşi acum, împreună cu partidele lor, în afara politicii « mari », cumva pe tuşă. Asta e soarta tuturor celor care îşi bat joc de ţară!).

Miercuri, 21 aprilie: reacţionează, după stingerea incendiului, şi „pompierul” de la Cotroceni. Care, mai apoi, semnează decretul de numire a noului ministru al Sănătăţii. Nu un medic decorat de preşedintele Franţei pentru lupta anti-covid, nici altul din ţară, considerat potrivit, ci unul cu carnet de partid , care şi împrumutase partidul (PLUS), în campanie, cu vreo 20.000 lei; avea şi de unde, deţinând o clinică privată...

Pe total, s-a pierdut o săptămână, în lupta contra pandemiei, pentru relanasarea economică, stoparea scăderii leului şi creşterii inflaţiei. Cine decontează  toate acestea ? Vă spun eu – nu vinovaţii, adică politicienii, ci noi!

P.S. Estimp, Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, care urma să aducă sume foarte mari României, a fost întors de la Bruxelles, spre a fi reanalizat ! Competenţi politicieni avem la guvernare, am ar trebui să-i exportăm, poate am lua vreo doi lei...