Genetica și relațiile romantice de lungă durată. Există o legătură între ele?

Dragostea între două persoane poate apărea datorită prezenței mai multor factori, precum o serie de interese comune, atracție fizică sau valori împărtășite etc.

Potrivit State of Mind, cercetătorii de la Școala de Sănătate Publică din Yale au efectuat un studiu pentru a examina efectele unei variații genetice a hormonului oxitocinei, care pare să joace un rol crucial în legăturile sociale, în special în ceea ce privește satisfacția conjugală. Astfel, scopul acestei cercetări a fost de a demonstra efectele acestor modificări asupra satisfacției conjugale.

La studiu au participat 178 de cupluri căsătorite cu vârste cuprinse între 37 și 90 de ani; fiecare subiect a trebuit să completeze un chestionar despre sentimentele sale de securitate și satisfacție în cuplu și, de asemenea, să furnizeze un eșantion de salivă pentru genotipare.

Genetica și relațiile romantice: rolul oxitocinei

Rezultatele arată că în cuplurile în care unul dintre cei doi parteneri are o variantă genetică legată de gena oxitocinei, numită genotip GG, există sentimente de siguranță și satisfacție conjugală semnificativ mai mari decât în ​​alte cupluri. În plus, persoanele cu genotipul GG au un model de atașament mai puțin anxios, mai puține probleme de stima de sine, sensibilitate scăzută la respingere și o frecvență mai mică a comportamentelor de căutare a aprobării, ceea ce favorizează stabilitatea căsătoriei.

În concluzie, este posibil să credem că progresul și stabilitatea unui cuplu se datorează cu siguranță experiențelor relaționale împărtășite în timp, dar pot fi influențate și de predispozițiile genetice ale fiecăruia dintre cei doi parteneri.

Pe viitor ar fi de dorit să ne concentrăm asupra modului în care aceste variante genetice înnăscute pot interacționa cu experiențe relaționale pozitive sau negative specifice, influențând în consecință calitatea relației de cuplu.