Arta fără granițe, o punte între lumi

Într-o lume în care distanțele fizice sunt tot mai ușor de parcurs, dar barierele culturale persistă, inițiative precum Rezidențele „No Frontier” ale Muzeului Național al Literaturii Române Iași își propun să aducă artiștii români din diaspora mai aproape de rădăcinile lor. Cu o bursă simbolică și un spațiu creativ în inima unui oraș încărcat de istorie, această rezidență este mai mult decât un sprijin logistic – este o invitație la reîntoarcere, la redescoperire și la împărtășire.

Ce înseamnă, însă, pentru un artist român plecat peste hotare, să fie din nou „acasă”? Este acasă o geografie, un spațiu familiar, o limbă, un dor? Sau este, mai degrabă, un sentiment care se recompune din fragmente de memorie, de artă și de dialog?

Între lumi, între identități

Câștigătoarea ediției anterioare, Ioana Aida Furnică, ilustratoare și profesoară la Madrid, a transformat experiența rezidenței într-o poveste vizuală expusă în cadrul FILIT, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași. Într-un fel, a călătorit cu două identități: artistul format în străinătate și copilul crescut în Iași, amestecând în lucrarea sa elemente din ambele lumi.

Acest proces de întoarcere, fie și temporară, este și o confruntare cu sinele. „E ca și cum m-aș reîntâlni cu o versiune mai tânără a mea, dar cu ochii altcuiva”, mărturisea Ioana într-un interviu.

Pentru mulți artiști vizuali români din diaspora, întrebarea nu este doar „cum mă exprim?”, ci și „unde mă încadrez?”. Într-un peisaj artistic globalizat, în care granițele dintre stiluri și influențe devin fluide, astfel de rezidențe creează punți între trecut și prezent, între local și universal.

O oportunitate pentru creatori

Apelul pentru noua ediție a Rezidențelor „No Frontier” își propune să aducă și în 2025 artiștii mai aproape de patrimoniul cultural ieșean. Cu o bursă de 3.000 de lei și un stagiu de până la trei săptămâni, programul oferă libertatea de a lucra într-un oraș care respiră literatură și artă. Dosarele de candidatură pot fi trimise până pe 31 martie 2025, iar organizatorii pun accent pe originalitatea proiectelor și impactul lor în comunitate.

Un detaliu important este că nu se impun restricții tehnice asupra lucrărilor, permițându-le artiștilor să experimenteze în diverse medii – de la pictură, sculptură, fotografie și colaj, până la instalații și artă textilă. Singura condiție este ca, la final, să rămână ceva palpabil: o operă care să îmbogățească spațiul cultural ieșean.

Arta ca dialog

Dincolo de bursă, de expoziții și de prestigiul unui astfel de proiect, adevărata valoare a acestor rezidențe constă în schimbul de idei. Arta nu este un proces solitar, ci un dialog continuu – între trecut și prezent, între artist și public, între un „acasă” real și unul imaginat.

Poate că adevărata provocare pentru artiștii români din diaspora nu este doar să creeze, ci să își regăsească vocea într-un spațiu care s-a schimbat în absența lor. Iașul, cu străzile sale încărcate de poezie, le oferă nu doar un loc unde să creeze, ci și un loc unde să se asculte.

Maura ANGHEL