Zeci de clădiri demolate figurează în continuare ca bunuri de patrimoniu

* clădiri de patrimoniu, clasate ca monumente istorice, sunt astăzi doar istorie * demolate în perioada comunistă, arse sau furate cărămidă cu cărămidă de localnici, multe imobile figurează încă în evidenţele Direcţiei Judeţene de Cultură ca bunuri de patrimoniu

Pe ultima listă a monumentelor istorice din judeţul Iaşi, întocmită de Ministerul Culturii în 2010, figurează 1.630 de monumente datate din eneolitic şi până în urmă cu un secol. Această bogăţie ar face invidioasă orice altă aşezare istorică. Păcat însă că această zestre din scriptele ministerului nu se regăseşte şi în plan fizic. „Pe listă sunt o grămadă de monumente care nu mai există. În 2004 s-a publicat o listă fără ca ea să fie verificată. Am biserici lipsă, am case, conace în ruină. După ce s-a publicat lista la mare grabă, în Ordinul de clasare/declasare exista o notă de constatare în care noi, primarul, Inspectoratul în Construcţii, trebuia să mergem la locaţia respectivă, să facem notă de constatare şi o trimitem la Bucureşti, ca să putem să scoatem ceva de pe listă”, a explicat Virgil Băbîi, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi. Aşa se face că, astăzi, multe monumente nu mai există, efectiv. „La Cogeasca, de exemplu, nu mai am bisericile trecute în listă. Am şi acum în dulap notele de constatare făcute, numai că Bucureştiul a spus că nu sunt valabile şi trebuie să facem dosare de declasare. Aceste dosare înseamnă studii istorice, memoriu de declasare sau fotografii, toate făcute de către specialişti atestaţi de Ministerul Culturii, care se plătesc”, ne-a mai spus şeful peste cultura judeţeană. Practic, în loc ca anumite fonduri, şi aşa puţine, să fie direcţionate către stabilizarea stării unui monument, se dau bani către specialiştii agreaţi de minister, care să se deplaseze până la Iaşi numai pentru a spune că un anume monument nu mai există. Procedura în sine, de declasare a unui monument istoric, este foarte greoaie, iar vina aparţine exclusiv Ministerului Culturii, care nu a reuşit, prin miniştrii care s-au succedat la conducerea acestuia, să o simplifice. „Aici ar fi trebuit să se facă o procedură mai simplă prin care nişte oameni să îşi asume răspunderea şi să spună că acel monument nu mai există. Pentru modificarea adreselor greşite din listă trebuie să merg la proprietar, să iau de la Primărie hârtii şi acte autentificate la notariat, care costă. Eu am mai trimis rectificări la listă în care am spus cum stau lucrurile în realitate, dar ei mi-au cerut acte doveditoare. Aşteptăm o înţelegere între Oficiul de Cadastru şi Ministerul Culturii, pentru că eu aş putea mult mai simplu să lucrez dacă aş lua act în copie conform cu originalul, ştampilat de către Oficiul de Cadastru, decât să discut cu proprietarul”, ne-a mai spus Virgil Băbîi.

Liste neactualizate de zeci de ani
Una dintre crimele Ministerului Culturii a fost demolarea casei scriitorului Ionel Teodoreanu din Iaşi, printr-o simplă semnătură de declasare din partea fostului ministru Mona Muscă. A urmat, recent, casa poetei Magda Isanos, care a fost lăsată intenţionat să se autodemoleze, pentru ca actualul proprietar să-şi poată ridica o vilă. „Pe listă mai figurează hanul de la Cepleniţa, dar acesta a ars după 1990. Multe dintre monumente au fost preluate din nişte liste care au fost făcute prin anii 1955, 1972, 1989, 1990, 1992. Noi, când am trimis corecturile la Bucureşti, nu s-au operat în lista monumentelor. Ei au spus că orice corectură în listă se face cu un dosar de declasare. Mai este un han la Deleni, tot în ruină. Un alt han mai este la Maxut, dar nu e pe lista monumentelor”, ne-a spus Virgil Babîi.

Conac distrus bucată cu bucată de localnici
Un alt monument care a dispărut fizic este conacul de la Poieni sau Conacul Anghel, în fapt Casa memorială a poetului simbolist „Dimitrie Anghel” de la Corneşti, comuna Miroslava. Conacul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, la numărul 1349, când deja acesta nici nu mai exista. Conacul datează din secolul al XIX-lea, fiind construit în anul 1840 de către familia boierească Beldiman, în spatele bisericii din sat, ctitorie a aceleiaşi familii în 1833. Ulterior a aparţinut lui Dimitrie Anghel (n. 1833), tatăl poetului Dimitrie Anghel. În această casă s-a născut la data de 16 iulie 1872 Dimitrie Anghel, „poetul florilor”. În perioada comunistă, Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Corneşti figura pe hărţile turistice ca un important loc de vizitat din afara municipiului Iaşi, cu o grădină plină de flori, livadă de pruni, hambare, grajduri şi un beci de zeci de metri lungime. După Revoluţie, Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Corneşti a fost închisă temporar pentru restaurare, acţiune ce nu s-a mai întâmplat, deoarece localnicii au tăbărât asupra conacului pe care l-au furat bucată cu bucată. În acest moment, doar o movilă de pământ ridicată deasupra beciului mai aminteşte de somptuoasa clădire în care a copilărit Dimitrie Anghel. În această situaţie se mai găsesc alte zeci de conace, biserici sau palate ce n-au rezistat în faţa furiei timpului şi lăcomiei oamenilor.

(Nelu Păunescu)
 

Legendă poza: Din Conacul Anghel, de la Corneşti, nu a mai rămas decât o movilă de pământ