Povestea zilei de miercuri, când s-a născut Soarele și s-a urzit Pământul

Povestea zilei de miercuri, când s-a născut Soarele și s-a urzit Pământul

În inima săptămânii stă ziua de miercuri, o zi care de-a lungul timpului a fost încărcată cu diverse semnificații, tradiții și superstiții. Pentru unii, miercurea reprezintă jumătatea drumului către sfârșitul săptămânii, un moment de răgaz și reflecție; pentru alții, este o zi încărcată de misticism și tradiții ancestrale.

În multe culturi, ziua de miercuri este înconjurată de o serie de superstiții și tradiții.

În tradiția romană, ziua de miercuri este dedicată lui Mercur, mesagerul zeilor, simbolizând comunicarea, comerțul și norocul. Acesta este un prim indiciu despre importanța zilei de miercuri în diferite culturi, unde comunicația și tranzacțiile își găsesc un loc central în viața comunităților. Pe de altă parte, în tradițiile nordice, miercurea este asociată cu Odin, zeul înțelepciunii și războiului, ceea ce adaugă o dimensiune de profunzime și respect față de această zi.

În Japonia, este asociată cu Budha și este considerată o zi propice pentru rugăciune și vizitarea templelor. În India, ziua de miercuri este dedicată lui Ganesha, zeul începuturilor, și este văzută ca un moment favorabil pentru a începe noi afaceri sau pentru a se ruga pentru succes în începuturile planificate.

„Zilele sunt așa ca niște făpturi”

În calendarul popular al românilor, zilele săptămânii sunt personaje vii, născute din povești și care au suflet. „Zilele sunt așa ca niște făpturi. Înainte de vreme umblau pe pământ, împărțindu-se în zile bune și zile rele, zile îmbelșugate și zile sterpe, zile femeie și zile bărbat. Mentalitatea țăranului român nu lucrează cu mărimi și cantități, ci cu chipuri si sensuri”, spunea sociologul Ernest Benea.

În popor se spune că despre Luni este bărbat și că este bun pentru începutul tuturor lucrurilor, că deține cheia de la cea dintâi poartă a cerului. Când treci pragul spre lumea de dincolo, Luni îți arată drumul pe care trebuie să mergi. Marți este tot bărbat, dar este o zi rea, în care nu este bine să începi nimic și nici să pleci la drum. Este ziua Sfântului Ilie, iar cei ce vor să scape de dușmani trebuie să țină post. Miercuri este femeie, o zi solară, în care se ține post pentru a fi apărați de Maica Domnului. Joi este bărbat, o zi norocoasă, benefică dragostei și căsătoriei, aflându-se sub protecția Sfântului Nicolae. Vineri este sora Duminicii și stă sub semnul Crucii dătătoare de viață, motiv pentru care se ține post. Sâmbătă este tot femeie, însă este o zi nefastă, bună doar pentru farmece, în care nu este bine să începi nimic, pentru că este ziua morților, când cerul se deschide și ei se uită să vadă dacă au primit ceva de pe „asta lume”. Duminica, o zi solemnă, festivă, este ziua rugăciunii, a învierii și a bucuriei și a petrecerilor de tot felul. Despre cea de-a șaptea zi se spune că este îmbrăcată în alb, locuiește într-un palat de aur, dincolo de Apa Sâmbetei și este verișoara Soarelui.

În filozofia populară, ziua de miercuri este specială prin rostul ce-l impune țăranului, care o cinstește prin post și înălțare spirituală. Poveștile din Bucovina spun că Soarele s-a născut într-o zi de miercuri și s-ar fi urzit și Pământul, motiv pentru care femeile nu țeseau deloc și nu începeau. Se spune că Sfânta Miercuri este văduvă, iar dacă nu vrei să rămâi văduv de tânăr, nu este bine să mergi niciodată în pețit de ziua ei. Tot din acest motiv sunt interzise petrecerile și nunțile. În schimb, este ziua cea mai bună pentru descântece și prepararea leacurilor băbești. Aflându-se sub semnul zeului Mercur, miercuri este ziua negoțului, a călătoriilor, a cunoașterii. De aceea, în poveștile populare ale românilor, Sfânta Miercuri apare ca o bătrână milostivă care păzește drumul, arată cărarea drumeților rătăciți și oblojește animalele sălbatice. Miercuri este înfățișată ca o sfântă bătrână, slabă și necăjită, îmbrăcată în alb sau, dimpotrivă, dezbrăcată și despletită. Când apare în visul bolnavilor le tămăduiește suferința.

Miercurea, cu multiplele sale fațete, reprezintă o zi de tranziție, de mijloc, care ne invită să reflectăm la parcursul nostru, să ne bucurăm de progresele realizate și să ne pregătim pentru provocările care urmează. Fie că este vorba de tradiții străvechi sau de practici moderne, ziua de miercuri continuă să fie o sursă de inspirație, un punct de întâlnire între trecut, prezent și viitor.

Clara DIMA