Trăind cu Aurora Boreală. O călătorie în lumea Sami

În lumina polară a nordului, se desfășoară o poveste veche de secole, una care se leagă de natură, tradiții și un mod de viață în armonie cu mediul înconjurător. Aici, în zona arctică, trăiește populația Sami, un grup indigen cu o cultură bogată și fascinantă. Ei locuiesc în Laponia și zonele adiacente din nordul Norvegiei, Suediei și Finlandei, precum și pe Peninsula Kola din Rusia. Cele trei limbi sami, uneori considerate dialecte ale unei singure limbi. Ele aparțin ramurii fino-ugrice a familiei uralice. Aproape toți samii sunt acum bilingvi, iar mulți nu mai vorbesc nici măcar limba lor maternă. Ca număr, se estimează că În Norvegia sunt între 30.000 și 40.000 de sami, aproximativ 20.000 în Suedia, 6.000 în Finlanda și 2.000 în Rusia.

Samii sunt descendenții popoarelor nomade care au locuit în nordul Scandinaviei de mii de ani. Când finlandezii au intrat în Finlanda, începând cu aproximativ anul 100 d.Hr., așezările sami erau probabil răspândite în întreaga țară; astăzi sunt limitate la extremitatea sa nordică. În Suedia și Norvegia, de asemenea, au fost împinși spre nord. Originea lor este obscură; unii îi includ printre popoarele paleo-siberiene, alții susțin că proveneau din Europa centrală.

Creșterea renilor a fost baza economiei sami până foarte recent. Deși samii au vânat reni din cele mai vechi timpuri și i-au păstrat în număr mic ca animale de povară și momeală, nomadismul la scară largă cu turme mari a început doar acum câteva secole. Samii crescători de reni trăiau în corturi sau colibe acoperite cu turbă și migrau cu turmele lor în unități de cinci sau șase familii, completându-și dieta pe parcurs prin vânătoare și pescuit.

Nomadismul, totuși, a dispărut aproape complet; păstorii rămași acum însoțesc singuri renii lor în timp ce familiile lor locuiesc în locuințe moderne permanente. Deși renii unei unități sunt păstoriți în comun, fiecare animal este deținut individual. Mulți sami norvegieni sunt pescari de coastă, iar cei din alte zone depind pentru traiul lor de agricultură, silvicultură, pescuit în ape dulci și minerit sau de angajamente guvernamentale, industriale și comerciale în orașe și orașe. Samii participă din ce în ce mai mult în lumea profesională, culturală și academică scandinavă.

Samii Skolt din Finlanda (și, poate, și cei din Rusia) aparțin credinței ortodoxe rusești; majoritatea celorlalți sunt luterani. Șamanul a fost important în societatea sami necreștină, iar unele rituri de vindecare șamanice sunt încă practicate. Există, cel puțin în majoritatea comunităților sami din nord, un congregaționalism evanghelic puternic (Laestadianism), în care congregațiile locale sunt practic autonome.

Țările scandinave au încercat periodic să asimileze samii, iar utilizarea limbilor sami în școli și viața publică a fost mult timp interzisă. În a doua jumătate a secolului XX, însă, s-a atras atenția asupra problemelor minorității sami, care a devenit mai afirmativă în eforturile de a-și menține societatea și cultura tradițională prin utilizarea limbii sami în școli și protecția pajiștilor de reni.

Crescătorii de reni

Tradițiile Sami sunt păstrate cu mândrie și transmitere de-a lungul generațiilor. Una dintre cele mai cunoscute este practicarea păstoritului cu reni. Pentru mulți Sami, renul nu este doar o sursă de hrană și îmbrăcăminte, ci și o parte esențială a identității lor culturale. În timp ce tehnologia a adus modificări în modul în care aceștia se ocupă de reni, legătura lor profundă cu aceste animale rămâne neschimbată. Cultura lor este profund conectată cu natura, în special cu renii, care joacă un rol central în viața economică, culturală și spirituală. Păstoritul renilor nu este doar o ocupație, ci și o tradiție transmisă din generație în generație, fiind esențială pentru identitatea lor culturală.

În ciuda influențelor moderne, multe comunități Sami păstrează obiceiuri ancestrale. Îmbrăcămintea tradițională, numită „gákti”, este vibrant colorată și diferă în funcție de regiune sau eveniment. Muzica, în special joikul, este o formă tradițională de cântec care variază de la interpretări personale la cele comunitare. Joik-ul, o formă unică de cântat care exprimă emoții și trăiri, este transmisă oral din generație în generație. Poate descrie animale, natura sau chiar oameni și este considerat o modalitate profundă de a păstra legătura cu tradițiile și trecutul.

O altă tradiție importantă este cel de-a-l respecta pe văruntaș (guvernatorul renilor), o figură de autoritate în comunitatea Sami. Văruntașul are rolul de a rezolva disputele și de a proteja interesele comunității, fiind un simbol al unității și solidarității în cadrul acestui popor.

Obiceiuri și ritualuri

Obiceiurile Sami sunt adânc înrădăcinate în respectul pentru natură. De exemplu, când taie un copac sau ucid un animal, există rituale specifice pentru a mulțumi spiritelor naturii. Calendarul tradițional Sami se bazează pe ciclul anual al renilor și pe fenomenele naturale, cum ar fi aurora boreală și ciclurile lunare.

Deși păstoritul de reni rămâne o componentă centrală a vieții economice Sami, în ultimele decenii, comunitatea s-a diversificat. Turismul cultural, artizanatul și alte forme de afaceri sunt acum parte din economia Sami. Totuși, păstrarea și promovarea tradițiilor rămâne o prioritate pentru comunitate.

Comunitatea se adaptează și la schimbările moderne. Mulți Sami lucrează acum în domenii precum turismul, arta și designul, continuând să-și promoveze cultura și să-și împărtășească povestea cu lumea întreagă. Artizanatul tradițional Sami, cum ar fi broderiile și ţesăturile, sunt apreciate în întreaga lume pentru frumusețea și complexitatea lor.

Populația Sami din Suedia reprezintă un colț fascinant al lumii, unde tradiția și modernitatea se întâlnesc într-o armonie unică. Cu o cultură bogată, tradiții vechi și o legătură profundă cu natura, Sami continuă să-și inspire și să-și uimească atât propriile comunități, cât și pe cei din afara lor.

Clara DIMA

Populația Sami se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv presiuni asupra terenurilor tradiționale datorate exploatărilor miniere și schimbărilor climatice. Există, de asemenea, un dialog continuu cu guvernele țărilor nordice pentru recunoașterea și protejarea drepturilor lor culturale și teritoriale.