Fie că o persoană se confruntă, la un moment dat în viaţă, cu momente grele şi i se pare că nu mai există vreo soluţie, ajungând să aibă gânduri negre, fie că un om trece, ani la rând, prin situaţii de abuz, război şi alte pericole, toate evenimentele care ni se întâmplă sau la care suntem martori, ne afecteză sănătatea mintală.
Pandemia de COVID a pus, la rândul său, presiune pe fiecare dintre noi în parte, dar mai ales pe persoanele cu suferinţe mintale, care se confruntă cu mult stres sau sunt vulnerabule. În plus, ştim că lunile cu vreme rece şi puţin soare ne expun la stări mai melancolice şi la tonus mental mai scăzut. Ce e de făcut? Psihologul Mhai Copăceanu, doctor în Medicină, vorbeşte, într-un interviu pentru MEDIAFAX despre deprimare, depresie, cauzele 
Întâi de toate, care este diferenţa între deprimare şi depresie? E o confuzie des întâlnită. Şi, în completare, cum ai defini anxietatea? 
Mihai Copăceanu, psiholog: Deprimarea implică o stare de tristeţe care se manifestă fără simptome clinice, poate fi contextuală (în urma unui eşec) sau într-o anumită perioadă a anului. Persoana nu se izolează în casă, rămâne implicat în acţiuni publice, chiar dacă nu simte o plăcere. 
Depresia însă implică un număr de simptome clinice care persistă pe toata durata unei zile şi pe mai multe zile de la dispoziţie tristă, lipsa energiei şi a interesului, lipsa speranţei pană la pierderi în greutate, abilitate redusă de a gândi, sentimente de vină şi din păcate, gânduri de moarte sau ideaţie suicidară.  
Doar oamenii care fac depresie puternică tind să aibă gânduri de suicid, sau oricine poate ajunge să gândească astfel la un moment dat, după un şoc sau o traumă?... 
Deci, de la început am lămurit că ideaţia suicidară şi suicidul se regăseşte preponderent într-o condiţie clinică în depresie, în depresia majoră. Dar şi în alte suferinţe psihice precum tulburări de personalitate. Da, orice om poate avea la un moment dat un gând de suicid ” nu mai rezist, nu mai pot” dar gândul poate fi trecător şi dimpotrivă catalogat ulterior ca profund eronat.
În realitate, există cercetări care au demonstrat că 61% dintre persoanele care au comis suicidul nu au avut nici un diagnostic de tulburare mentală. Faptul că nu fost diagnosticate nu înseamnă că nu au suferit. 
Fiecare om are gânduri intruzive, „negre”, nu? De ce apar ele? Când ar trebui să ne îngrijoreze? 
La nivel neuronal sunt studii care au identificat originea lor în regiunea creierului responsabilă de limbaj (aria Broca) şi cortexul cingulat. Studiul a cuprins participanţi în urma a 100 de sesiuni pe o perioadă de 6 luni.
Cercetările celebrului profesor Clark de la Oxford au demonstrat că sunt necesare 3 condiţii în cazul gândurilor intruzive. În primul rând, motivaţia şi preocupările principale ale omului, în al doilea rând îngrijorările (având la bază evenimente stresante) care produc un anumit grad de procesare emoţională şi cognitivă preconştientă. Deci un gând sau o imagine intruzivă este rezultatul unui impuls care se naşte din punct de vedere emoţional în legătură cu o îngrijorare care declanşează o schimbare a conţinutului gândirii.
Gândurile intruzive apar cel mai des în condiţiile clinice, în stările de deprimare, obsesionale sau în momentele de emoţie negativă intensă precum furie excesivă, manie sau ură. Apar în depresie şi anxietate şi acolo unde întâlnim stres. Însă ele pot surveni şi în creierul populaţiei nonclinice, când avem o zi proastă.   

PUBLICAŢIE DE VÂNZARE PRIN NEGOCIERE DIRECTĂ