Animalul cu cele mai multe membre

Se numeşte Illacme plenipes şi este considerat animalul cu cele mai multe picioare descoperit vreodată. Habitatul său este reprezentat de o arie foarte mică de pădure de stejari de lângă Silicon Valley din California. Detalii despre acest miriapod, în continuare.

Există o problemă cu numele diverselor lucruri: sunt adesea greşite. Arahidele (peanuts) nu sunt nuci (nuts), catgutul (firul resorbabil din maţ de oaie folosit în chirurgie) este în general confecţionat din oaie (mai rar din pisică - cat, cum îi spune numele), stelele căzătoare sunt de fapt roci şi aproape orice ţară care îşi spune Republică Democratică este aproape cu certitudine o dictatură totalitară.

Acelaşi lucru este valabil pentru acele creaturi mici, binecunoscute: miriapodele şi centipedele. Unele miriapode au peste 100 de picioare. Cele din specia Gonibregmatus plurimipes au de exemplu 382 de picioare, deci ar trebui să le numim chiar multicentipede.  Şi nici un miriapod cunoscut nu are 1000 de picioare: rar se întâmplă să aibă mai mult de câteva sute.

Cu toate acestea, una dintre aceste specii se apropie de acest număr. Illacme plenipes poate avea până la 750 de picioare, mai multe decât orice alt animal. Cunoaştem puţine detalii despre acest animal, dar pe măsură ce aflăm mai multe, se pare că numărul record de membre inferioare este cel puţin una dintre particularităţile sale.

 

Creatura cu cele mai multe picioare de pe Pământ trăieşte în California

Deoarece nu a mai fost văzută din 1982, când fusese remarcată pentru prima dată, se credea că Illacne plenipes este o specie dispărută. A fost însă redescoperită în 2005 de către studentul la doctorat Paul Marek care este în prezent entomolog la Universitatea din Arizona, Tucson. Marek a reuşit să descopere exemplare ascunse în subteran într-o singură văgăună din San Benito County, California (Nature, doi.org/cxh24p).

Numele său înseamnă "cu cele mai multe picioare", lucru care este destul de adevărat. Masculii se mândresc numai cu 300 - 400 de picioare, dar femelele numără nu mai puţin de 750, în ciuda faptului că au o lungime de doar 3.2 centimetri. Numărul de membre al acesteia îl depăşeşte pe cel al celui mai apropiat competitor  al lor, un miriapod din Puerto Rico numit Siphonophora millepeda, care are 742 de picioare.

Animalele nu dezvoltă  o multitudine de picioare doar pentru a ne distra: există probabil unele avantaje. Marek spune că picioarele lui Illacme plenipes ar putea să o ajute să se agaţe de rocile subterane, loc în care aceasta îşi petrece tot timpul.

Sau ar putea fi un fel de accident, o consecinţă a dezvoltării unui alt avantaj anatomic de către Illacme plenipes. Tractul său digestiv este în formă de spirală şi are astfel o suprafaţă mare care să îi permită să absoarbă mai multă apă şi substanţe nutritive din hrana pe care o consumă înainte să le excrete. Marek spune că este posibil ca I. Plenipes să fi dezvoltat un intestin foarte lung pentru ca acesta să poată  face faţă unei diete foarte variate, iar picioarele este posibil  să fie un rezultat accidental.

Animalul catifelat

Marek şi colegii săi au analizat mai îndeaproape specia Illacme plenipes pentru a afla modul în care aceasta trăieşte. Se pare că aceasta ar avea o viaţă destul de periculoasă şi astfel a evoluat în consecinţă. În timp ce majoritatea animalelor care trăiesc în vizuini sunt eficiente, astfel încât ele se pot deplasa cu uşurinţă prin sol, Illacme plenipes este complet diferită. "Ea are o gamă variată de ţepi, proeminenţe, ace [păr] şi alte obiecte ascuţite care par să ajute la agăţat", relatează Marek.

Acest lucru sugerează că Illacme plenipes trebuie să se apere de multe animale de pradă. Fiecare segment al corpului său are pori pentru apărare, localizaţi în lateral, care secretă o substanţă chimică cu ajutorul căreia se apără. Marek afirmă că este posibil ca Illacme plenipes să îşi utilizeze ţepii pentru a descuraja prădătorii, iar apoi, dacă aceştia nu se retrag, îi împroaşcă cu substanţe chimice.

Ea are, de asemenea, fire de păr pe spate care produc o substanţă lipicioasă similară cu mătasea. Acesta ar putea fi un alt mijloc de apărare folosit pentru a îndepărta prădătorii. Sau este posibil ca mătasea să ajute la menţinerea curată a miriapodului prin îndepărtarea mizeriilor care altfel s-ar lipi de spinii săi.

Există şi o a treia posibilitate. Illacme plenipes petrece o mulţime de timp pe bolovani de nisip îngropaţi, iar mătasea lipicioasă ar putea să o ajute să se poată agăţa. Dacă acest lucru este adevărat, înseamnă că mătasea acţionează efectiv ca un alt set de picioare.

În momentul de faţă nu ştim la ce foloseşte mătasea şi este posibil să nu avem mult timp la dispoziţie pentru a afla. Illacme plenipes se limitează la o suprafață de doar 4,5 kilometri pătraţi. "Specia este extrem de rară", afirmă Marek. "Speciile din SUA care sunt mai protejate decât Illacme plenipes sunt [etichetate ca] specii ameninţate şi periclitate şi se află sub protecţie federală. Ar trebui să se ia în considerare protecţia oficială pentru această specie."

Sursa: http://www.scientia.ro/