Tuatara, specia de reptilă care supravieţuieşte de 230 de milioane de ani, se confruntă cu noi probleme

Cele mai aproape rude ale sale sunt ihtiozaurii şi pterozaurii, animale care au trăit în Mezozoic, înaintea marilor dinozauri. Acum, această specie, din ordinul Sfenodonţia, este singura care a supravieţuit schimbărilor produse de impactul cu meteoritul responsabil pentru dispariţia dinozaurilor. După 230 de milioane de ani de vânat insecte în pădure, micul animal are probleme.

Biologii din Noua Zeelandă se tem că, în curând, nu vor mai exista femele care să asigure perpetuarea speciei. Tuatara nu este un animal foarte activ în timpul zilei şi pe bună dreptate, având în vedere că un exemplar poate atinge 100 de ani, nu are de ce să se grăbească.

Noaptea, în schimb, tuatara devin activi, fiind vânători nocturni mereu în căutare de greieri şi alte insecte. Ca majoritatea reptilelor tuatara este ectoterm, ceea ce înseamnă că temperatura corpului depinde de cea de afară, neputând să îşi genereze singuri căldură. Cu toate acestea, animalul nu are nevoie de un mediu foarte cald pentru a deveni activ, temperatura optimă a corpului fiind cuprinsă între 16 şi 21 de grade Celsius, mai scăzută decât a celorlalte reptile.

Un exemplar de tuatara poate rămâne activ chiar şi la 7 grade Celsius, pentru a vâna în timpul nopţii, atunci când alte reptile sunt în repaus, dar nu se pot lupta cu şobolani sau câini, motiv pentru care ei nu mai trăiesc pe continent, migrând pe o insulă unde sunt protejaţi prin lege, dar unde se pare că nu le merge foarte bine. 

Tuatara sunt foarte sensibili la temperatură atunci când vine vorba de sex, căci genul puiului depinde de temperatura oului. La peste 22 de grade Celsius este foarte probabil ca puiul să iasă mascul, pe când la temperaturi mai scăzute, şansele sunt mai mari ca puiul să fie fată. Aşa se face că acum, când vremea este călduroasă, toţi puii sunt masculi. 

Dacă animalele ar avea loc şi ar putea migra spre altitudini mai mari şi mai răcoroase ele ar putea face faţă încălzirii climatice, doar că, acum, ele sunt blocate într-un spaţiu limitat. Ca urmare a acestui fenomen, specialiştii estimează că până în 1085 nu va mai exista niciun exemplar de tuatara femelă. Pentru a împiedica extincţia speciei, autorităţile din Noua Zeelandă au transportat de curând 222 de exemplare de tuatara spre o zonă cu temperaturi mai scăzute, unde există şanse ca viitorii pui să fie femele. 

 De asemenea, ei îşi etalează crestele dorsale şi execută un dans în jurul femelei pentru a o cuceri. Pentru că nu are penis, atunci când femela îi permite, masculul execută o acţiune de frecare pentru fecundare.

Exemplarele de tuatara ating maturitatea sexuală în 10-20 de ani, iar când vine perioada împerecherii, pielea masculilor se închide la culoare. Un mascul numit Henry, nou rezident al Southland Museum din Invercargill, Noua Zeelandă, a devenit pentru prima dată tată la 111 ani. El şi partenera sa, Mildred, în vârstă de 70 de ani au adus pe lume 11 pui. 

Când îmbătrânesc, dinţii lor se tocesc, iar animalele încep să prefere hrana mai moale precum viermii şi limacşii.