Tradiții și superstiții de Ignat. Tăierea porcului pe 20 decembrie, ritual cu rădăcini păgâne

 Ignatul porcului, sărbătorit pe 20 decembrie, îmbină ziua Sfântului Ignatie Teoforul cu tradițiile păgâne. Unele tradiții și superstiții asociate sărbătorii de Ignatul porcilor sunt vechi de mii de ani, fiind practicate chiar și de daci.

„La Crăciun, când tăia tata porcul şi-l pârlea, şi-l opărea, şi-l învelea iute cu paie, de-l înnăduşa, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei,” povestea Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, făcând referire la tradiția de Ignat prin care un copil călărește porcul ucis.

Una dintre cele mai cunoscute superstiții legate de Ignat este faptul că porcii ar visa în noaptea de dinainte că vor fi sacrificați. Dacă se amână tăierea, animalele nu se vor mai

îngrășa și pot chiar slăbi sau fi uciși de lupi chiar în cocină.

După tranşarea şi sortarea cărnii, gospodina casei pregăteşte o masă - numită tradiţional "pomana porcului" - pentru toţi oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Ea prăjeşte, într-un ceaun ori o cratiţă mare, carne tăiată din toate părţile porcului şi face o mămăligă mare, să ajungă pentru toţi mesenii. De obicei, masa cu "pomana porcului" se aşază în curte, unde oamenii mănâncă în picioare şi beau ţuică fiartă.

Una dintre tradiții este că, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, iar capul familiei îl tămâiază şi îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toţi membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineaţa la păsări.

Tradiţia spune că în ziua de Ignat nu este permisă nicio altă activitate - spălatul rufelor, spartul lemnelor, cusutul/tricotatul, măturatul casei ori al curţii.

O altă tradiţie este legată de faptul că, după Ignat, se pregăteşte făina din care femeile urmează să prepare un fel de turte, numite "cârpele Domnului Hristos" - întinse în foi foarte fine, subţiri, uscate şi apoi unse cu miere şi presărate cu nucă pisată ori măcinată - care se mănâncă în ajunul Crăciunului.