Mănăstirea Almaş

Dacă vă aflaţi în zona Moldovei, mai exact în apropierea oraşului Piatra Neamţ, trebuie să vizitaţi frumoasa Mănăstire Almaş, care se află la doar 12 kilometri de această localitate, în comuna Almaş.
Mănăstirea datează din secolul XV, fiind înfiinţată de către o obşte călugărească ce a fost condusă de sihastrul Vasile Almaş. Cu ajutorul răzeşilor, în anul 1659, acesta a ridicat paraclisul din lemn, care avea hramul Sfântul Nicolae. Ulterior, acesta a fost împodobit cu icoane mari şi frumoase care au fost aduse de la biserica din satul de unde el plecase.
Nu după mult timp, tătarii au distrus paraclisul Mănăstirii Almaş. În anul 1715, o femeie cu suflet mare, Ecaterina Cantacuzino, a ajutat la reclădirea unui nou lăcaş din lemn, cu hramul Sfântului Nicolae. În anul 1821, şi această mănăstire, precum multe altele din ţara noastră, a fost prădată de către eterişti. Călugării care se aflau acolo au avut de suferit, fiind bătuţi şi apoi alungaţi. După acest atac, o nouă biserică, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor, care poate fi văzută şi astăzi, a fost ridicată sub ctitoria familiei logofătului Balş. La ridicarea acestei biserici a ajutat şi Constantin Mavrocordat, care a zidit pronaosul şi a dăruit mănăstirii mai multe moşii şi proprietăţi.
Veţi descoperi aici o arhitectură deosebită. Construită sub formă de cruce, biserica are trei turle care sunt situate pe axa est-vest. Două pridvoare sunt ataşate altarului, în exterior, iar sculptura mobilierului a fost realizată din lemn de stejar, de către meşterii Vasile Gaman, Constantin Moroiu şi Gheorghe Ursu.
Un lucru pe care nu îl mulţi îl ştiu este că, iniţial, acest complex mănăstiresc a fost destinat călugărilor, dar odată cu reconstrucţia ce a avut loc în anul 1821, acesta a fost populat de maici, prima stareţă a acestei mănăstiri fiind Glafira Holban. Mănăstirea a funcţionat până în anul 1959 când a fost închisă în urma Decretului 410, iar maicile au fost nevoite să părăsească lăcaşul şi să plece la mănăstirile Văratec şi Agapia.
După toate evenimentele care au avut loc, în anul 1987, la data de 12 ianuarie, mănăstirea a fost reînfiinţată ca schit de către monarhi, având ca stareţ pe Zenovie Ghidescu.
Din vechile construcţii, astăzi mai sunt păstrate turnul-clopotniţă care proteja intrarea în incinta lăcaşului, dar şi una dintre căsuţele ţărăneşti care adăposteşte Paraclisul „Sfântul Nicolae”, construit în anul 1725.
În anul 1990, schitul este ridicat la rang de mănăstire, acest lucru fiind hotărât de Sfântul Sinod. Între anii 1988- 1995, pictorii Moroşanu, Stancu şi Bratilovenu au realizat pictura bisericii. După finalizarea picturilor, mănăstirea a fost sfinţită de către Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane şi a primit hramul Acoperământul Maicii Domnului.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 2766.