Mănăstirea Tazlău

Comuna Tazlău, căreia i se spune „comuna fără sate”, se întinde la poalele Munţilor Goşmanu pe o fostă feudă a voievodului Alexandru cel Bun. Se spune că în aceste locuri a existat încă de prin anul 1458 o obşte monahală. În anul 1458, la data de 30 octombrie, a apărut pentru prima dată într-un document aşezământul monahal de la Tazlău. În această comună se află şi Mănăstirea Tazlău, mai exact la poalele Măgurii Tazlăului şi la 36 km sud de municipiul Piatra Neamt.
În anul 1481, Ştefan cel Mare a înzestrat Mănăstirea Tazlău cu două sate şi anume Dragomireşti si Borleşti. Între anii 1496-1497, domnitorul Ştefan cel Mare a construit biserica de zid cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” de la Tazlău pe locul în care Alexandru cel Bun a construit vechea biserică de lemn, care a reprezentat una dintre cele mai monumentale ctitorii ale voievodului Ştefan cel Mare.
Biserica construită de Ştefan cel Mare era înconjurată de ziduri de piatră prevăzute cu metereze. Astăzi se mai păstrează temelia de piatră a unei biserici mai vechi.
În anul 1514, biserica a fost prădată de cetele secuieşti, iar spre sfârşitul secolului al XVII va fi închinată către patriarhiile din Constantinopol şi Ierusalim, urmând perioada sa de decădere economică şi spirituală.
Mai târziu, Petru Rareş a construit un turn clopotniţă, iar apoi Alexandru Lăpuşneanu a adăugat pridvor. În anul 1596, în timpul domniei lui Ieremia Movilă, meşterul Cozma a sculptat o măreaţă şi preafrumoasă uşă din lemn de arin, care în prezent se află în Muzeul de Istorie din Piatra-Neamţ.
În secolul al XVII-lea, arhimandritul Zaharia a construit palatul egumenesc lângă clopotniţa construită de Petru Rareş şi astfel a întărit apărarea şi paza la cele trei porţi.
Între anii 1858 – 1859, la Mănăstirea Tazlău au fost făcute mai multe reparaţii care au îndepărtat ctitoria voievodului Ştefan cel Mare de la forma pe care o avea iniţial, fiindu-i adăugate unele îmbunatăţiri. Tot atunci a fost refăcută şi pictura din interiorul bisericii. În anul 1879, din cauza unui incendiu, a fost întreruptă viaţa monahală de la Mănăstirea Tazlău. În 1894, lăcaşul a fost refăcut, iar biserica a devenit parohie. În anul 1902 a fost refăcută clopotniţa, care fusese distrusă de flăcări. Intrarea în incinta mănăstirii se arcuieşte sub turnul-clopotniţă, situat la răsărit, iar în interior se mai păstrează urme ale casei Domneşti şi ale fostelor chilii.
În 1990, biserica Sfântului voievod Ştefan cel Mare a devenit din nou mănăstire de monarhi şi a fost readusă la destinaţia ei iniţială. Această mănăstire merită vizitată cât mai des şi trebuie ajutată pentru a fi consolidată!

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 2781.