Biden m-a ascultat, Trump e încăpățânat!

 

Dorian OBREJA

Duminică, am aflat destul de devreme vestea renunțării lui Biden spre a avea timp să comit un editorial „la cald”, pentru a doua zi. Am mai meditat și am renunțat. Cu sau fără Biden, situația e cam aceeași: singura soluție pentru ca SUA - și, firesc, o parte importantă a lumii – nu doar să se schimbe, dar să facă aceasta sub semnele predictibilității, siguranței și speranței în ziua de mâine era ca ambii candidați, prea trecuți de limita rezonabilă a unei vârste care îți permite să fii integral - și mental, și fizic – capabil de a conduce, să se pensioneze, așa cum îi consiliam în urmă cu 8 zile. Există recomandări pentru conducătorii auto trecuți de 70 de ani vizând efectuarea anuală a unor examene medicale complexe, care să certifice capacități necesare conducerii unei mașini. SUA sunt, încă, cea mai mare ”mașină” a lumii, iar la conducerea ei trebuie să ajungă persoanele cele mai calificate și la vârste care să nu  pună sub semnul întrebării posibilitatea terminării unui mandat, ceea ce ar genera instabilitate, pierderi de timp, crize financiare. SUA și-au arogat ipostaza de lider al lumii democrate, situație în care trebuie să fie mereu exemplu de democrație, iar nu unul de gerontocrație. În ipostaza de lider, SUA sunt într-o competiție din ce în ce mai dură cu China și Rusia: președinții acestora au „doar” 71 de ani, ceea ce-i face aproape juniori în comparație cu Biden și Trump.

Retragerea lui Biden nu schimbă foarte mult datele competiției pentru funcția de președinte. Kamala Harris este scoasă la luptă târziu, având la dispoziție doar vreo sută de zile, timp insuficient pentru a convinge tot electoratul democrat, d-apoi să mai atragă voturi și din alte zone. Ca să nu mai aduc aminte că, de-a lungul mandatului de vicepreședinte, a jucat mai mult rolul de umbră a numărului 1, nefiind implicată major în chestiuni de politică externă – parte importantă a atribuțiilor prezidențiale.  Din 10 sondaje de opinie făcute pentru importante entități media, precum CBS, Fox, NBC, ABC, CNN sau Reuters, doar 2 ar fi favorabile potențialei candidate democrate. Dincolo de asta, SUA nu au  avut niciodată o femeie ca președinte, și  doar o dată o persoană de culoare în această ipostază; ajungerea la Casa Albă a unei femei afro-americană de origine asiatică, în compania unui second gentleman evreu ar însemna doborârea prea multor recorduri/bariere dintr-o singură mișcare. Marele atu al Kamalei Harris, cred eu, constă în faptul că, spre deosebire de șeful, dar și de adversarul ei, e tânără: la 59 de ani, se poate gândi chiar la două mandate!

Faptul că Biden m-a „ascultat”, dar nu și Trump, nu rezolvă problema nici măcar pe jumătate. Pentru că, judecând lucrurile echidistant, dintre cei doi, nu Biden reprezenta riscul cel mai mare, ci adversarul său, peste măsură (pentru un președinte responsabil) de impetuos, războinic, violent (măcar în limbaj) și colecționar de infracțiuni. Cel dintâi ar fi putut să uite pe ce buton al valizei nucleare să apese; dar cel de-al doilea l-ar acționa atât de rapid (precum și-a mișcat capul, spre a-și sacrifica doar o bucată de ureche), încât cei din anturaj nu și-ar da seama decât când ar fi fost mult prea târziu!

Situația actuală a fost descrisă de al doilea bogătaș al lumii cam așa: „adevăratele puteri îndepărtează vechea marionetă în favoarea uneia care are șanse mai mari să păcălească publicul. Le este frică de Trump pentru că nu este o marionetă”. Chiar nu?