Cercul Crucii

    "Dacă ştiinţa se mărgineşte să afle doar cum, nu şi de ce, mă îndoiesc că va fi vreodată luată în serios."
    Această carte va prezenta o întâmplare redată din patru puncte de vedere: al medicului, al studentului la drept, al unui personaj destul de straniu, profesor de geometrie şi criptolog, obsedat de problemele de spionaj, şi, în cele din urmă, al istoricului. Fiecare parte ne va trezi emoţii puternice, de la duioşie la dezgust şi oroare, precum şi furie în faţa neputinţei, iar luxul de amănunte şi extrem de buna cunoaştere a Angliei anilor 1600, atât din punct de vedere politic, istoric, cât şi medical, ne fascinează şi ne nelinişteşte în aceeaşi măsură. Pentru că este o epocă în care pofta de înavuţire duce la maşinaţii şi la comploturi foarte bine elaborate, o epocă în care femeile sunt marginalizate - am reţinut o scenă în care unul din personajele noastre intră în casa unde locuiesc două femei, şi văzând o poliţă cu cărţi, trage concluzia "evidentă" că acolo trebuie să fi locuit şi un bărbat - şi o epocă în care medicina era conjugată cu filosofia, şi în care experimente halucinante aveau loc în numele ştiinţei, pentru a descoperi lucruri pe care astăzi le considerăm banale. Iar testele pe animale nevinovate îţi vor "încreţi pielea pe tine", mai ceva ca la un film horror: "Teologii ne învaţă că cruzimea vine de la diavol, şi în ultimă instanţă, se poate ca acesta să fie adevărul, fiindcă neîndoielnic are în ea ceva malefic. Dar în primă instanţă, eu cred că vine dintr-o plăcere perversă, căci omul crud se bucură de chinurile la care îl supune pe celălalt şi, aidoma unui muzician talentat, poate cânta la instrumentul său orice fel de melodie, stârnind durere şi umilinţă, tristeţe şi mânie, ruşine, păreri de rău şi frică."
    Aceste patru mărturii ne vor arăta că adevărul diferă în funcţie de percepţia fiecăruia, iar oricare din cele patru păreri poate fi considerată veridică. Probabil că, după opiniile diferite ale cititorilor, ne-am putea alege una din variante. Eu personal am optat pentru ultima, şi va fi evident de ce, dar şi celelalte prezintă o mare importanţă, pentru că ne ajută să înţelegem pe deplin momentul istoric în care ne situăm. Combinaţia între personajele reale de pe scena istorică cu cele fictive, vor da o notă de autenticitate extraordinară cărţii, iar dezbaterile filosofice pe diverse teme vor captiva cu siguranţă cititorul.
    În loc de o invitaţie la lectură, voi încheia cu încă un citat pe care l-am găsit foarte intrigant şi în egală măsură adevărat: "Ruşinea, zic eu, e cea mai puternică emoţie cunoscută omului; majoritatea descoperirilor şi reuşitelor de seamă au fost posibile de frica umilirii şi a dizgraţiei care ar fi urmat renunţării."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/