Codul Shakespeare

Este mai mult decât evident că autoarea iubeşte tot ce ţine de Shakespeare. Cartea abundă de citate atât din Sonetele cât şi din piesele lui, iar citatul "Răul ce oamenii îl fac le supravieţuieşte; Dar binele ades îi însoţeşte-n groapă..." devine un laitmotiv al cărţii. Structurată în cinci acte, ca o piesă de teatru, cu câteva interludii istorice, cartea prezintă aventura regăsirii unei piese pierdute a dramaturgului englez, o aventură care se desfăşoară atât în Anglia cât şi în Statele Unite. Cam prea presărată cu crime, în opinia mea, iar asocierea unor speculaţii cu privire la Shakespeare, ne amintesc de tabloidurile noastre "de toate zilele". Cumva multitudinea ciudăţeniilor spuse şi scrise despre dramaturg de-a lungul anilor, se justifică, mai ales prin faptul că nu ştim mare lucru despre el. Frumoasă mi s-a părut reluarea unui citat atribuit lui Dickens cu privire la acest subiect: "Dickens i-a scris odată unui prieten ceva de genul: "E o mare consolare că se ştiu atât de puţine despre Shakespeare. E un mister grozav; şi tremur în fiecare zi să nu se descopere ceva." Aş încheia recenzia cu o invitaţie la lectură, atât pentru cunoscătorii operei lui Shakespeare cât şi pentru cei avizi dupa aventura, dar sub rezerva că această carte nu o consider un periplu academic ci beletristic, iar cel mai reuşit pasaj din carte va seconda această invitaţie: "Majoritatea poveştilor îşi pierd suflul spre sfârşit, dar marile lucrări sunt altfel. (...) La Shakespeare văzusem ce înseamnă să iubeşti şi să râzi, să urăşti, să trădezi şi chiar să ucizi: tot ce e mai strălucitor şi mai întunecat în sufletul omenesc. Iar acum părea să existe o mică posibilitate, de a căpăta mai mult."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/