Damnare

Dacă la începutul cărţii frământările personajelor sunt mai ales de natură interioară - să nu uităm că acţiunea se petrece într-un soi de casă de corecţie, până la final totul se va comprima într-o supremă bătălie între bine şi rău. Într-un internat în care toţi rezidenţii ascund câte un secret, şi în care nici profesorii nu par mai "luminoşi", Luce se confruntă atât cu demonii interiori şi cu umbrele care-i înconjoară viaţa, şi pe care le vede dintotdeauna, cât şi cu inexplicabilele ei sentimente profunde pentru Daniel, un coleg care-i dă din prima clipă senzaţia de deja vu şi o nelinişte inexplicabilă. Nu este insensibilă nici la atenţiile lui Cam şi astfel declanşează o ostilitate între cei doi, care poate duce la ceva mult mai grav. O carte despre conceptul de iubire eternă, despre suflete pereche şi despre o dragoste nepermis de mare, care sfidează chiar regulile "de bază" ale credinţei, drept pentru care este blestemată. Pentru că dragostea supremă i se cuvine divinului. Daniel Grigori nesocoteşte aceste reguli şi-şi oferă sufletul lui Luce. Este damnat tocmai prin iubirea nesfârşită pe care i-o poartă. Şi mai zicem noi că iubirea ne salvează... Şi poate că totuşi aşa va fi, mai ales că după o lectură extraordinară descoperim că finalul este cu "va urma".

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/