Echinox

    Trebuie să recunoaştem de la început că această carte se bazează, în primul rând, pe aspiraţia omului dintotdeauna: nemurirea. Este o carte scindată între două acţiuni,una ancorată în prezent, şi cealaltă în finalul anilor 1600, ideea comună făcând legătura peste secole. Explicaţia acestei fascinaţii pentru "marile secrete" ale omenirii o putem înţelege atât în ceea ce-i priveşte pe savanţii gen Newton, supuşi ignoranţei epocii în care trăiau, cât şi în ceea ce-i priveşte pe cercetătorii "moderni", care găsesc în asta un refugiu din faţa societăţii. De fapt acesta este numitorul comun: oameni cu o inteligenţă sclipitoare, ale căror interese sunt împinse la extrem, pentru a descoperi ceva ce le va aduce nemurirea, nu neapărat în plan fizic. Însă dacă la îndeplinirea acestui ţel se folosesc de metode "neortodoxe", a se citi crime ritualice, datele problemei se schimbă, implicaţiile devin mult mai obscure, şi înţelegerea, de care ar putea beneficia până în acest punct, se sfârşeşte.
    Autorul reuşeşte o îmbinare perfectă a realului cu ficţiunea, iar cartea se citeşte cu o deosebită plăcere, nu este deloc greoaie, informaţiile, deşi abundă, fiind redate "pe înţeles", fără a cădea în "păcatul" erudiţiei. Până şi notele de final le vei citi cu aviditate, tocmai datorită acestui "dar" al autorului de a expune întâmplările. Confruntarea principală va avea loc între două organizaţii secrete, Gardienii şi Ordinul Sfinxului Negru, atât în secolul 17, cât şi în prezent, poliţia fiind lăsată cumva pe planul doi. Locuri mistice, manuscrise străvechi, credinţe bazate pe astrologie şi oameni fără scrupule, în goană pentru atingerea scopului propriu şi suprem, toate vor contribui la calitatea lecturii şi vor face din "Echinox" o carte excelentă pentru a-ţi petrece timpul, cufundat într-o lume a misterelor, ce te va pune pe gânduri, mai ales prin prisma... posibilităţii.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/