Fantoma Trecutului (seria Harry Hole)

    Deşi este catalogat drept roman poliţist, "Fantoma Trecutului" este o carte pe care cu greu o putem încadra în tiparele unui roman poliţist clasic. Este ceva mai complicată de-atât, iar situarea cărţii în anumite tipare, ar însemna limitarea ei. Este o carte în care, de la prima pagină până la ultima, nimic nu este scris la întâmplare sau în plus. Chiar dacă ai senzaţia că totul "sare" de la o epocă la alta şi de la o acţiune la alta, realizezi că totul se leagă. Este ca şi cum autorul nu ne invită la lectură, ci ne deschide o uşă pentru a-i pătrunde efectiv în gânduri.
    Cunoaşterea adevărurilor istorice şi redarea lor fără vreo urmă de subiectivism, ci cu o verticalitate şi o obiectivitate demne de cel mai talentat jurnalist, precum şi fina cunoaştere a ideologiilor naziste, conjugate cu o aplecare de psiholog asupra motivaţiilor şi dedesubturilor minţii personajelor, te conving de polivalenţa autorului, care orchestrează pe parcursul romanului atât o investigaţie poliţienească pe de-o parte, cu rădăcini adânc înfipte în trecutul colaboraţionist norvegian, cât şi o investigaţie emoţională, fiind provocaţi în efortul de a înţelege mintea chinuită a unui criminal neobişnuit.
    Şi dacă credeam că atât detectivul Harry Hole, cât şi subiectul alunecă pe panta sumbrului, găsim şi pasaje deosebit de "luminoase" care atrag atenţia tocmai pentru că nu te aştepţi să le găseşti în contextul dat: "atunci când zâmbeşti, muşchii feţei declanşează în creier nişte reacţii chimice care te fac să ai o atitudine pozitivă faţă de lumea din jurul tău, să fii mai mulţumit de viaţa pe care o ai (...) dacă zâmbeşti, întreaga lume îţi zâmbeşte înapoi."
    Nu este o carte "uşurică" din nici un punct de vedere, iar cei ce o vor citi vor fi de acord că ridică genul poliţist la un alt nivel. Şi dacă nici asta nu v-a convins, închei cu un pasaj despre o ideologie pe care nu o împărtăşim neapărat, dar care are totuşi ceva care te va pune pe gânduri: "Pentru că e în firea lucrurilor. În marea Lui înţelepciune, Dumnezeu a făcut ca o fiinţă inferioară să nu fie fericită decât când serveşte şi se supune unei fiinţe superioare.(...) Chiar şi în aşa zisele ţări democrate, cei slabi dau de bunăvoie frâiele puterii unei elite care este mai puternică şi mai înţeleaptă decât ei. Aşa stau lucrurile. Şi pentru că suntem cu toţii creaţia lui Dumnezeu, este responsabilitatea fiinţelor superioare să se asigure că cei inferiori se supun."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/