Nopţile Bestiei

    Oare câtă suferinţă poate îndura un om? Care este "pragul de sus" al durerii, momentul în care oroarea îţi va provoca scindarea personalităţii? Şi chiar ajută detaşarea? Sunt întrebări care ne vor asalta pe măsură ce vom citi această carte. Investigarea unei serii de crime oribile ne va purta paşii pe cărări străbătute de poliţişti, legişti, consultanţi criminalişti, dar şi în "hăţişurile" psihologice ale faptelor comise, şi ale implicaţiilor lor. Vom vedea că, dincolo de investigaţie, anchetatorii încearcă să-şi desfăşoare viaţa proprie, deşi cu toţii sunt afectaţi la nivel personal. Poate asta face diferenţa între a fi uman şi ..."bestie". Şi totuşi se încearcă şi o înţelegere a criminalului, nu neapărat pentru a-i găsi o scuză, ci pentru că omul va fi întotdeauna fascinat atât de "Frumos", cât şi de "Urât", pe care va încerca să-l analizeze  şi să-l disece: "...soarta victimelor e cu mult mai cumplită decât a lui. - Chiar aşa crezi? (...) Au suferit, şi asta nu dintr-o vină a lor, lucru care e tragic. Dar acum au murit, au trecut peste momentul agoniei lor. Bărbatul care le-a ucis are sufletul stăpânit de o asemenea nebunie încât este pe cale să-şi piardă caracterul uman. Asta e o pierdere infernală(...) Este atât de infernală, încât îl sileşte să facă... ce vezi aici (...) Ele stau mărturie pentru cât de mult a pierdut el din calitatea de om."
    Ploaia reprezintă unul din personajele principale ale cărţii, factorul declanşator de nebunie, frigul, noroiul şi zloata devenind mai importante decât faptul că toată acţiunea se desfăşoară în perioada sărbătorilor. Este o carte pe care am citit-o cu o deosebită atenţie, pentru că farmecul cuvintelor şi stăpânirea extraordinară a artei scrisului m-au surprins în mod plăcut, iar cartea va satisface cititorul atât prin magia frazelor, cât şi prin subiectul captivant.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/