Ochiul lui Nefertiti (seria Furtuni pe Nil 1)

Cu siguranţă omul modern este şi va fi întotdeauna fascinat de Egiptul Antic. Extaziaţi de secole în faţa construcţiilor şi a comorilor egiptene, vom constata că "Ochiul lui Nefertiti" se vrea o cronică a epocii, reuşind să surprindă atât de bine savoarea timpului de mult apus, încât nici un cititor nu va putea spune cu certitudine unde se sfârşeşte adevărul istoric şi unde încep legendele şi speculaţiile. Asistăm cu plăcere la "spectacolul" umanizării marilor faraoni, care se autoproclamau zei pământeni, în aparenţă invincibili, dar supuşi atât frământărilor sufleteşti ale muritorilor de rând, cât şi presiunilor şi maşinaţiilor anturajului şi a celor două mari puteri: preoţii şi armata, astfel încât cu greu supravieţuiau anilor de tinereţe. De la descrierea minuţioasă a moravurilor din palatele faraonului până la cea a meselor servite şi a veşmintelor purtate în epocă, cartea reprezintă o frescă vie, un tablou animat, pe care-l contemplăm fascinaţi. Stilul autorului încântă, la fel de mult ca şi subiectul, şi din îmbinarea fericită a celor două vor ieşi pasaje extraordinar de frumoase precum următorul: "O mamă este întâiul trup al copiilor ei. Moartea sa înseamnă pentru ei o amputare. Iar renaşterea ce avea să se petreacă în viitor nu putea să le ofere mângâiere. Căci seninătatea desăvârşită a lumii de dincolo înlătura dinainte toate sentimentele."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/