Portretul lui Dorian Gray

    "Deseori adevăratele tragedii ale vieţii se petrec într-o manieră atât de neartistică încât ne rănesc prin violenţa lor crudă, incoerenţa lor absolută, precaritatea absurdă a sensului, totala lipsă de stil. Ne afectează la fel cum ne afectează vulgaritatea. Ne dau impresia unei forţe brutale şi ne revoltăm împotriva ei. Uneori, totuşi, viaţa ne este traversată de o tragedie care posedă elementele artistice ale frumosului. Dacă aceste elemente ale frumosului sunt reale, atunci ele apelează pur şi simplu la capacitatea noastră de a simţi efectul dramatic. Brusc ne dăm seama că nu mai suntem actorii, ci spectatorii piesei. Sau ne aflăm mai curând în ambele posturi. Ne privim şi simpla minunăţie a spectacolului ne farmecă. (...) În mod normal ar trebui să absorbi culorile vieţii, dar n-ar trebui să-ţi aminteşti detaliile. Detaliile sunt întotdeauna vulgare."
    La momentul apariţiei sale, romanul "Portretul lui Dorian Gray" reprezenta un suflu nou, un modernism înaintea epocii sale, iar moravurile (sau mai precis lipsa lor) descrise au scandalizat publicul puritan al timpului. Şi iată că tocmai acest lucru a făcut din roman o scriere care se citeşte cu aceeaşi voluptate şi astăzi. Situarea acţiunii într-un secol trecut nu anulează posibilitatea de a citi această carte drept un fantasy gotic sau de aventuri, iar tinerii cititori vor fi plăcut surprinşi că o carte "de cultură" poate fi atât de "cool" şi de interesantă.
    Dorian Gray devine imaginea tânărului la început de drum pe calea maturizării, care renunţă la principiile "verticale" care-i guvernau viaţa până atunci şi se aruncă în vâltoarea unei existenţe de "dandy" (playboy-ul de azi), pigmentată de excese, distracţie, băutură, droguri, femei. Şi pentru că ştim cu toţii că o viaţă de excese îşi va lăsa mai devreme sau mai târziu amprenta asupra fizicului, şi că nu poţi fi dandy cocoşat şi ridat, eroul nostru reuşeşte să-şi "proiecteze" sufletul, sau conştiinţa, asupra unui portret de-al său, astfel încât fiecare "cui" pe care-l bate nu se va mai reflecta asupra lui, ci asupra portretului. O idee interesant de actuală, nu?
    Este o carte pe care cititorul o poate vedea şi drept o odă închinată frumosului cu orice preţ, o carte care ne atrage atenţia asupra superficialului ce ne înconjoară dintotdeauna, o carte care te pune pe gânduri în ceea ce priveşte însăşi viaţa şi consecinţele alegerilor pe care le faci. "Portretul lui Dorian Gray", în opinia mea, este o carte actuală, o carte care nu-şi va pierde niciodată farmecul, o carte de excepţie care trebuie citită.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/