Reginele-Dragon (seria Trilogia Mistica 2)

    Fanii Trilogiei Mistice vor descoperi cu plăcere că a apărut şi acest al doilea volum, care este de departe mult mai complicat decât anteriorul. Structura cărţii se va păstra în forma jurnalelor alternând cu scrisori, iar stilul de redare a evenimentelor poate părea un pic cam "preţios", dar, având în vedere că, în mare parte aventurile vor fi tot ale lui Ashlee Devere, acest aer de secol trecut este uşor de acceptat.
    Pornind ca o interesantă investigaţie arheologică în Orientul Mijlociu, acţiunea cărţii va degenera în cele din urmă într-un "hăţiş" de simboluri ezoterice, mituri, legende, credinţe, transmiţând cu o mare seriozitate concepte şi idei care pe unii cititori îi vor determina să ridice din sprâncene. Însă cei ce sunt familiarizaţi cu ezoterismul se vor simţi ca "peştele în apă", iar pentru cei ce vor să cunoască ceva mai bine acest aspect cartea beneficiază şi de o mică anexă în final, unde sunt explicate câteva dintre principiile pe care trebuie să le cunoşti pentru a înţelege pe deplin acţiunea.
    Recunoaştem personajele din volumul anterior, la care, având în vedere că au trecut 15 ani de la aventurile cărţii întâi, se vor adăuga altele, antrenate într-un halucinant război intertemporal între Bine şi Rău, între o entitate superioară, "anu", pe de-o parte şi nefilimi secondaţi de draconieni pe de altă parte. Întreaga organizare a omenirii aşa cum o ştim este redată ca o mare conspiraţie: "Dar bunele intenţii nu-s totuna cu adevărul, când povaţa nu poate veni decât din ceea ce crede cineva că ştie. Duşmanii omenirii au dus la desăvârşire arta controlului prin credinţe, având mare grijă să se asigure că toate doctrinele sunt suficient de corupte ca să alimenteze conflictul dintre diferitele facţiuni religioase ale oamenilor."
    În final îţi vei pune întrebarea: Oare chiar merită atâta goană şi sacrificiu pentru cunoaşterea Adevărului Suprem despre omenire? Şi dacă am obţine acest Adevăr, ce-am face cu el? Cred că mai degrabă subscriu la părerea autoarei: "Compasiunea este singura cheie ce controlează puterea supremă a universului." şi asta îmi este suficient. Deocamdată...

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/