Soţia Călătorului în timp

Trebuie să recunosc că această recenzie m-a pus în încurcătură. Nu că n-ar fi o carte bună, ci mai degrabă este o carte pentru "cunoscători". Subiectul este interesant şi te incită această crono-afecţiune, cu alte cuvinte călătoria în timp. Să recunoaştem acum: să poţi călători în timp, să afli "chestii" care-ţi pot îmbunătăţi viaţa prezentă, cine nu şi-ar dori? Bineînţeles că toate vin cu un preţ, pentru că aşa-i viaţa: "ţi se dă cu o mână, ţi se ia cu două". Dar ideea în sine rămâne foarte atrăgătoare, cu toate neajunsurile ei. Harry va găsi refugiul său pentru aceste neajunsuri în dragostea lui pentru Clare, după cum recunoaşte chiar el: "Dragostea noastră a fost firul din labirint, plasa de sub cel care merge pe sârmă la mare înălţime, singurul lucru real din viaţa asta ciudată a mea, singurul în care am putut să mă încred vreodată". Pentru că, într-adevăr, Clare reprezintă singura constantă din viaţa lui. Ei, şi aici am putea să semnalăm bizareria legăturii "de suflet" între Clare copilă şi Harry pe la patruzeci de ani. Cam greu de înţeles mesajul cu "sufletele pereche" peste timpuri, mai ales când imaginea in sine te deranjează mai mult decât în "Lolita". Nu aş încheia înainte de a spune că în decursul lecturii am întâlnit cuvinte pe care nu credeam că le voi vedea vreodată tipărite - vă las pe voi să le descoperiţi - iar structura cărţii gen jurnal dublu, al lui Harry pe de-o parte şi al lui Clare pe de alta vă va solicita întrega atenţie asupra cititului.

 

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/