Steaua Diavolului (seria Harry Hole)

    "Era ca un suflet neliniştit care rătăceşte pe malul râului, fără să-l ia nici un luntraş ca să-l poarte dincolo. Am simţit de câteva ori cum e să fii astfel. Să fii bântuit de cei pe care i-ai hrănit. Să fii respins când, pentru prima dată în viaţă, tu eşti cel care are nevoie de ajutor. Să descoperi că eşti scuipat şi că tu, în schimb, nu ai pe cine să scuipi. Gândindu-te, în tăcere, ce trebuie să faci."
    Mai "articulat" parcă decât în romanele anterioare, Jo Nesbo reuşeşte, cu ajutorul cuvintelor desăvârşit îmbinate, să redea emoţii şi trăiri ascunse, aşa cum nu am mai întâlnit până acum. Analiza tranşantă a psihicului criminal te invită să pătrunzi într-o lume privilegiată, a celor cu mintea "brici", cei care sunt "ultima frontieră" în apărarea omului de rând. Vei face parte din echipa de elită care nu numai că urmăreşte indiciile spre rezolvarea cazurilor, dar pătrunde şi în "hăţişurile" gândirii infractorilor. Dar dacă această tehnică pare să funcţioneze de cele mai multe ori, aici vom asista la o surpriză de proporţii, pentru că: "iluzia este cea mai importantă. Amăgirea trebuia făcută atât de credibilă, încât adevărul să pară foarte puţin probabil."
    Vom regăsi un Harry Hole scindat între dorinţa de a fi un sprijin pentru Rakel şi fiul acesteia, şi pofta de a se lăsa consumat efectiv de meseria de poliţist. Astfel, deşi încearcă să-şi menţină capul limpede, de multe ori gândurile sau acţiunile sale se vor desfăşura ca într-un delir bahic. Cu această ocazie, pagini de o deosebită concentrare metaforică vor reda chinul dependentului de alcool, explicându-l şi necondamnându-l: "Harry simţise cum îl roade pofta de alcool din momentul în care se trezise de dimineaţă. La început, ca o dorinţă fizică instinctivă, apoi ca un atac de panică, pentru că pusese distanţă între el şi "medicamentul" său prin faptul că nu îşi luase la serviciu nici sticluţa de buzunar, nici bani. Acum pofta intra într-o nouă fază în care era atât durere fizică, cât şi un sentiment de teroare oarbă că va fi sfâşiat în bucăţele. Inamicul din adâncuri smucea de lanţuri, câinii lătrau la el de undeva din stomac, sub zona inimii. Dumnezeule, cum îi ura. Îi ura la fel de mult pe cât se ura pe sine." Personajul acesta controversat, detectivul singuratic, alcoolicul care reuşeşte să distrugă tot ce-i bun în viaţa sa, dar, în acelaşi timp, cu mintea deschisă spre a înţelege şi a face legături surprinzătoare ce duc la rezolvarea cazurilor complicate în faţa cărora se află, se va insinua în sufletul nostru mai adânc decât în primele două volume ale seriei. Şi deoarece "Pentru a avea şansa să fim iubiţi, trebuie să ne asumăm riscul de a fi distruşi în interior.", îl vom vedea pe Harry încercând să facă un efort de a-şi schimba viaţa.
   Deşi "stereotipurile se consolidează singure pentru că, inconştient, cauţi mereu ceva care să le confirme", personajele lui Jo Nesbo sunt de neegalat şi imposibil de fixat în tipare predefinite. Originalitatea întregului justifică pe deplin aprecierile acestui roman al seriei "Harry Hole", iar cel ce va alege să citească "Steaua Diavolului" va primi mai mult decât un thriller remarcabil sau o carte poliţistă bună.

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/