Modificările care au dus la degringolada în Educaţie

 Una dintre cele mai importante legi din România, care vizează mare parte din populaţia ţării, a ajuns un fiasco total * Legea Educaţiei a suferit atât de multe modificări, încât pare mai mult un colaj cu decupaje din ziare decât un document oficial * unul dintre miniştrii noului Guvern a promis că o nouă lege îmbunătăţită va ajunge pe masa Parlamentului, până la sfârşitul acestui an * potrivit mai multor voci, elaborarea unui nou act normativ ar trebui să devină prioritate zero pentru ministerul de resort

 Pavel Năstase, ministrul Educaţiei, a declarat că până la sfârşitul anului va fi pregătită o nouă Lege a Educaţiei. „Conform programului de guvernare, până la sfârşitul anului 2017 trebuie să avem o nouă Lege a Educaţiei Naţionale. Împreună cu Parlamentul, cu consiliile şi consorţiile de specialitate, vom demara acest proces de elaborare a unei noi Legi a Educaţiei Naţionale. Termenul, aşa cum spuneam, este sfârşitul acestui an”, a precizat Pavel Năstase. De 27 de ani încoace însă, Legea Educaţiei a suferit numeroase modificări, numărul acestora ajungând la cifra record de peste 60. Nici numărul persoanelor care au trecut prin fotoliul ministrului Educaţiei nu este de neglijat, Pavel Năstase fiind cel de-al 23-lea ministru.

Mai mult de 60 de modificări de-a lungul timpului

Prima lege a Educaţiei de după Revoluţie a fost adoptată în 1995, iar de atunci, fiecare dintre miniştrii care au trecut pe la Ministerul Educaţiei a adus cel puţin câte o schimbare. Legea din anul 1995 a revoluţionat învăţământul autohton prin introducerea examenului de capacitate. În anul 1999 s-a elaborat un nou Curriculum Naţional pentru clasele I – IX şi s-au introdus manuale alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal. Tot atunci s-a decis înlocuirea trimestrelor cu semestre. După Andrei Marga, cele mai notabile modificări ale Legii Educaţiei au avut loc în anul 2001, când ministrul de atunci, Ecaterina Andronescu, a introdus repartizarea computerizată pentru admiterea la liceu şi a reorganizat examenul naţional de Capacitate, transformându-l într-o singură sesiune şi atribuindu-i un nou nume: „Teste Naţionale”. De asemenea, învăţământul obligatoriu a fost extins de la 8 la 10 clase. După Ecaterina Andronescu, a urmat la Ministerul Educaţiei Alexandru Athanasiu, care a revizuit curriculumul pentru ciclul primar şi gimnazial şi a introdus repartizarea computerizată pentru cadrele didactice participante la concursul de titularizare.

Fiecare cu reforma lui

În guvernarea lui Calin Popescu Tăriceanu, ministrul Cristian Adomniţei a introdus eliminarea Testelor Naţionale şi introducerea Tezelor cu subiect unic. Ulterior, în cel de-al doilea mandat de ministru, Ecaterina Andronescu, a modificat forma în care se susţinea examenul naţional de Bacalaureat, noua formă fiind prezentă şi astăzi: trei probe scrise (Limba şi literatura română, proba obligatorie a profilului: Matematică sau Istorie şi proba la alegere a profilului şi specializării: la alegere din peste 10 discipline) şi trei probe de competenţe (competenţe lingvistice de comunicare orală în Limba română, competenţe digitale şi competenţe lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională).

În urma cu şase ani, ministrul Educaţiei de atunci, Daniel Funeriu, a adoptat o nouă Lege a Educaţiei, care a adus schimbări mari în învăţământ. Dintre principalele prevederi ale acestei legi reamintim: introducerea evaluărilor periodice şi includerea clasei a IX-a în gimnaziu, introducerea învăţământului obligatoriu de 10 clase, care cuprinde învăţământul primar şi gimnazial, obligativitatea ca învăţătorii să aibă studii superioare, iar profesorii să urmeze un master didactic. De atunci, legea a fost modificată de mai multe ori, una dintre aceste modificări fiind cea din anul 2013, atunci când Remus Pricopie a emis o Ordonanţă de Urgenţă care prevedea menţinerea clasei IX-a la liceu şi extinderea învăţământului obligatoriu de la 10 la 11 ani, aici intrând clasa pregătitoare şi clasele I – X. Şi în anul 2016, Legea a fost modificată de nu mai puţin de 9 ori.

Neajunsurile sistemului educaţional

În viziunea actualului ministru al Educaţiei, Pavel Năstase, printre problemele sistemului educaţional românesc se numără rata mare a abandonului şcolar, un număr de dascăli care nu sunt pregătiţi la nivelul corespunzător, schimbarea metodei de învăţare, care să nu mai pună accent pe memorare sau numărul mare de materii pe care elevii trebuie să le studieze. O parte dintre minusurile educaţiei româneşti au fost constatate şi de elevi. Miruna Bibire, una dintre cele două absolvente din judeţul Iaşi care a promovat examenul naţional de Bacalaureat cu media maximă, spune că printre primele lucruri care ar trebui schimbate în sistemul educaţional autohton se numără programa şcolară şi orarul. „În prezent, sistemul de învăţământ românesc se confruntă cu numeroase probleme. Avem o nevoie stringentă de schimbări: în primul rând, avem mare nevoie de o reorganizare a orarului. În opinia mea, o zi obişnuită de şcoală ar trebui să înceapă la ora 9:00/10:00 şi să se încheie la ora 15.30. De asemenea, o pauză de 25-30 de minute, la mijlocul programului, ar fi indicată, pentru ca elevul să dea randament maxim. În al doilea rând, manuale noi, cu informaţii actualizate şi noi metode de abordare a temelor ar fi plusuri aduse sistemului nostru”, a mărturisit Miruna Bibire, studentă în anul I la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Mai mult decât atât, tânăra consideră că marele dezavantaj al şcolii româneşti îl reprezintă lipsa activităţilor practice. „Ca fost elev, am simţit că cea mai mare problemă a învăţământului românesc este faptul că teoria primează: elevul este constrâns să înveţe, adesea pe de rost, informaţii care nu ii vor fi utile în viaţă, ori pe care nu va şti când, unde şi cum sa le aplice. Lipsa activităţilor practice este, deci, cea mai mare boală a şcolii româneşti şi sper ca în viitorul cât mai apropiat să se ia măsuri în acest sens. Altfel, elevii vor avea de suferit din ce în ce mai mult”, a adăugat Miruna.

O nouă lege, „prioritate zero” pentru sindicalişti

Potrivit liderului de sindicat Mirel Pristavu, actuala lege nu este aplicabilă în întregime, foarte multe dintre articolele acesteia contrazicându-se. De asemenea, nenumăratele schimbări aduse acesteia, au transformat-o într-un haos general.„Apariţia unei noi Legi a Educaţiei este absolut necesară, iar pe lângă aceasta este necesară şi apariţia unui Statut a personalului din învăţământ. Actuala Lege a Educaţiei are 87 de articole modificate, unele dintre acestea chiar de mai multe ori. Lucru care denotă că întreaga lege este o harababură. Ca să nu mai vorbim că Legea Educaţiei nr. 1/2011 nu este aplicabilă 100%. Multe articole se contrazic, altele au erori, este o lege care nu este practică şi care nu este în conformitate cu cerinţele educaţiei româneşti”, a declarat prof. Mirel Pristavu, preşedintele Federaţiei Sindicale Învăţământ „Spiru Haret” din Iaşi.

Mai mult decât atât, se pare că Legea Educaţiei nr. 1/2011 a dus la năruirea Statutului personalului didactic. Mai exact, pentru realizarea actualei Legi a Educaţiei s-au luat frânturi din Legea Educaţiei din 1955 şi din Statutul personalului didactic, peste care s-au adăugat unele elemente noi. „Prin această lege a dispărut Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, lucru care este inadmisibil. Fiecare sector de activitate are propriul statut; magistraţii, medicii, funcţionarii publici, motiv pentru care este necesar ca şi personalul didactic să aibă un astfel de statut”, a completat preşedintele Federaţiei Sindicale Învăţământ „Spiru Haret” din Iaşi.

Liderul sindical mai precizează că pentru o nouă Lege a Educaţiei cât mai bine realizată, ideal ar fi ca aceasta să fie elaborată de la zero; în cazul în care vor fi preluate anumite părţi din actuale lege, recomandat este ca acestea să fie reformulate şi puse în concordanţă cu elementele noi. De asemenea, deosebit de important în procesul elaborării noii legi este ca sesiunea de consultare publică să fie tratată cu maximă seriozitate şi angajament de toate părţile implicate. „În elaborarea noii legi pot fi preluate şi anumite articole din actuale lege, dar cu condiţia ca acestea să fie reformulate şi redactate în aşa fel încât să aibă legătură între ele. În momentul de faţă, Legea Educaţiei pare un colaj cu decupaje din ziar. Noua lege trebuie redactată în comisie comună: specialiştii din minister şi Parlament, sindicatele, societatea civilă, apoi lansată în dezbatere publică pentru o lună de zile. Este important şi ca ulterior să se ţină cont de părerile venite în timpul dezbaterii publice. O astfel de Lege nu trebuie făcută în grabă. Din întâlnirile avute de preşedinţii sindicatelor de învăţământ cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei, avem informaţii că în prezent ne luptăm cu legile care reglementează salarizarea unică, iar după ce Legea unică a salarizării va fi gata, se va trece la elaborarea noii Legi a Educaţiei”, a concluzionat prof. Mirel Pristavu. Diana MOLDOVANU

 

* * *

„Actuala Lege a Educaţiei are 87 de articole modificate, unele dintre acestea chiar de mai multe ori” - Mirel Pristavu, preşedintele Federaţiei Sindicale Învăţământ „Spiru Haret” din Iaşi

 

* * *

„Ca fost elev, am simţit că cea mai mare problemă a învăţământului românesc este faptul că teoria primează” - Miruna Bibire, studentă

 

* * *

23

Este numărul de miniştri care s-au perindat în ultimii 27 de ani în funcţia de ministru al Educaţiei

 

Citește și „Îi înţeleg şi sunt alături de primarii din judeţ, cum sunt alături şi de Mihai Chirica”