Jurnalul unor zile între agonie și extaz

 

Dorian OBREJA

Declasific (tot e la modă acum) pagini din jurnalul” meu de săptămâna trecută, când am pendulat între extreme neînchipuit de îndepărtate.

Marți, 3 decembrie – „zeroizarea” societății românești

Rezultatele primului tur al prezidențialelor sunt oficializate. Și se conturează o perspectivă tot mai întunecată.

Vila 6 cam. P+E+M, s-140mp, din 2006, 4 bai, balcoane, constr. caramida cu stalpi de beton, garaj. mobilata si utilata, teren-687 ,p, p-195000 euro neg. Tel: 0723229496..

Ieșit dintr-un stagiu de pușcărie (trimis pentru șantaj) și, probabil, pregătindu-se pentru alt stagiu (relații sexuale cu minori), unul dintre cele murdare și abjecte personaje din lumea canalelor (perfect adecvat termen!) de televiziune, invitat ca, nu-i așa?, vector de opinie (!), pentru a comenta rezultatele alegerilor, exulta, susținând că a reușit să ”otevizeze” întreg Parlamentul. Corecția 1: întrucât canalului patronat de nefastul personaj i se spunea, pe bună dreptate, „zero”-tv, atunci și termenul derivat trebuie modificat, devenind „zeroizeze”. Corecția 2: din păcate, fenomenul denumit prin acest termen nu s-a limitat la legislativ, ci s-a extins asupra întregii societăți românești, lucru mai mult decât vizibil în aceste zile. Dintr-un singur partid (vișiniu) existent în 2012, situat pe locul trei, s-au născut și există azi 3, însumând aproape o treime din parlamentari, dar și, atenție!, circa o treime din cei care au votat...Iar viitorul nu sună deloc mai bine; dimpotrivă, se profilează tot mai mult ca la capătul tunelului să fie întuneric deplin. Cum s-ar zice în limbaj globalist, game over - sad end!

În fața unei asemenea imagini, un om normal (inclusiv un jurnalist) are tendința de a ceda și renunța. Mărturisesc, am fost la un singur pas de asemenea ipostază. Am zis, însă, că mai sunt câteva zile, în care se poate întâmpla orice, inclusiv ca adevărul să iasă la lumină.  

Și, din fericire, nu a fost să fie așa cum forțele întunericului (minții) voiau, dar, oricum, e o lecție de ținut minte și o situație ce nu știu cum se va rezolva, căci ține de nivelul de foarte jos atins de politicieni, dar și simpli cetățeni, ce nu se poate rezolva prin decizii ale instituțiilor, ci printr-un îndelungat proces de re-educare. 

Joi, 5 decembrie – rațiunea, ca și speranța, greu de ucis

Pregăteam editorialul ce urma să apară luni, 9 decembrie. Întrucât ediția ziarului se încheia duminică, în ziua alegerilor, undeva pe la ora 20, nu aveam cum comenta rezultatele, așa încât meditam la un text cu caracter oarecum mai general. Și, greu de crezut, dar adevărat, am găsit mai întâi titlul – „Triumful rațiunii”. Mă pregăteam să salut, pe baza simțurilor care m-au mai ajutat a pronostica exact victoriile lui Donald Trump și a Maiei Sandu, dar și având la dispoziție multe date, unele dintre ele necunoscute publicului larg, victoria ei, a rațiunii. Tradus, a părții pro-europene de pe scena politică dar, mai ales, din cadrul electoratului. Și am scris editorialul în proporție de 90 la sută, urmând ca finalul să-l adaug duminică seara, la „cald”.

Vineri, 6 decembrie – o întorsătură de 180 de grade

După amiază, mă pregăteam să merg la o rundă de cumpărături. Am simțit, însă, paranormal, nevoia imperioasă de a amâna, și am tras de timp, până puțin după ora 15, când presentimentul mi s-a adeverit: CCR anula alegerile! Pierderea cea mai mică în urma aceste decizii a fost editorialul ce urma să nu mai vadă lumina tiparului. În rest, consecințe multiple, grave, pentru prezent și viitor. Cea mai însemnată: românii au rămas împărțiți în două tabere ce se urăsc și par cu neputință de reconciliat...