Ruşii şi nemţii fac cărţile în Ucraina !
Dimensiune font:
Dorian OBREJA
Suntem în cea de a 348-a zi a conflictului ruso-ucrainean. Pe 24 februarie - un an de la o invazie, ce s-a soldat cu zeci de mii de morţi), precum şi cu cea mai mare criză de refugiaţi de pe continentul nostru după 1945, înregistrându-se 8 milioane de ucraineni relocaţi şi aproape tot atâţia plecaţi din ţară.
Scriam, pe la jumătatea lunii decembrie, sub titlul „Cine decide în chestiunea ucraineană” că este vorba, în ordinea importanţei, de Rusia, SUA şi Germania. Cea de a doua ţară, dorind să-ţi păstreze statutul de „jandarm mondial” – calitate în care acţionează începând cu „fumigene” (precum informaţia că ar fi avut loc o negociere secretă, condusă de şeful CIA, în cadrul căreia Ucrainei i se oferea pacea, iar Rusiei – circa 20% din teritoriul ţării invadate, reacţia ambelor ţări fiind de refuz), şi terminând cu arme performante – vezi cele 31 de tancuri Abrams ce urmează a fi trimise Kievului, ceea ce a deschis calea şi altor ţări, în frunte cu Germania (14 tancuri Leopard 2), de a face gesturi asemănătoare. Costul unui Abrams este 8 milioane euro, iar al unui Leopard 2 poate ajunge şi la 15 milioane euro!
Dar, aşa cum afirmam şi în decembrie, continui să cred că Rusia şi Germania sunt actorii principali ai războiului, cei care vor decide când şi cum se va încheia conflictul. Nu prea repede, oricum, fiindcă fiecare zi înseamnă câştiguri imense pentru cei care produc şi vând cele de folosinţă în război, de la arme şi muniţie, la carburant, alimente şi echipament.
Readuc în minte faptul că predecesorul Angelei Merkel la funcţia de cancelar al Germaniei a devenit, după „pensionare”, conducător al companiei ruseşti Gazprom şi că Angela Merkel chiar a făcut declaraţii interesante, printre care aceea că, şi în timpul Războiului Rece, Rusia a fost un furnizor de energie de încredere!!!
Iată şi alte argumente în favoarea afirmaţiei mele, de dată foarte recentă.
În urmă cu o săptămână, Olaf Scholz, actualul cancelar german, susţinea că ţara sa, deşi va trimite tancuri în Ucraina, nu trebuie considerată parte beligerantă (contrazicându-şi ministrul de Externe, ce declarase că „Europa poartă un război contra Rusiei”); mai mult şi mai important decât aceasta, este afirmaţia lui Scholz, care ar „vrea să încerce să pună capăt războiului Rusiei cu Ucraina prin negocieri directe cu Putin”, dar şi reacţia preşedintelui rus, care s-ar fi arătat deschis unui dialog cu cancelarul german.
Nu vi se pare că situaţia aduce aminte de cea anterioară celui de al doilea război mondial, când marile puteri făceau tot soiul de înţelegeri şi împărţiri/cedări de ţări? Nă refer şi la închiderea ochilor de către aliaţii occidentali la extinderea Germaniei, dar şi la celebrul pact Ribbentrop-Molotov; apropo, acest pact e taxat de actualul preşedinte ucrainean drept „un complot criminal”; atunci, de ce nu-l denunţă şi nu înapoiază României nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei?
Senzaţia mea este că ucrainenii sunt folosiţi drept carne de tun, iar teritoriul ucrainean (cu multe „petice” luate cu japca de la alte ţări) – e utilizat ca poligon de experimentare a unor noi arme şi tipuri de muniţii.
În tot acest context, puţine voci raţionale în Occident. Una dintre ele aparţine generalului francez Christophe Gomart, fost șef al Comandamentului pentru Operațiuni Speciale și al Direcției de Informații Militare a Franței, care, referitor la trimiterea de tancuri, se arată foarte critic, subliniind că „ar fi un punct fără întoarcere. Unde ne oprim?”. Ruşii şi nemţii ştiu unde şi când!
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau