Sfântul Alexie și Ziua pescarilor

 * numit „omul lui Dumnezeu”, Sfântul Alexie nu se remarcă prin scrieri, miracole sau martiriu, ci prin viaţa sa de jertfă și iubire dedicată lui Dumnezeu * celebrat pe 17 martie, este considerat ocrotitorul tuturor viețuitoarelor * hramul lui coincide cu Ziua pescarilor și începutul anului piscicol

Sfântul Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian și al Aglaidei, provenind dintr-o familie nobilă, bogată și profund credincioasă. De mic, visul lui era să se retragă în viața monahală, însă părinții au hotărât să-l căsătorească. Imediat după nuntă, el a renunțat la bunurile lumești – și-a luat rămas inelul de aur și brâul scump, pe care le-a binecuvântat, și a plecat spre o viață de ascetism. Timp de optsprezece ani, Alexie a trăit în preajma bisericii dedicate Fecioarei Maria din Edesa, cetate din Mesopotamia, purtând haine zdrențuite și hrănindu-se din mila celor ce veneau la rugăciune. Împărțind cu generozitate orice dar primea, el a demonstrat compasiune și altruism, atrăgând astfel chiar și atenția Maicii Domnului. Se spune că aceasta i-a apărut celui ce se îngrijea de lăcașul sfânt și i-a îndemnat să-l lase pe „omul lui Dumnezeu” să se adăpostească în biserică.

Călătoria și martiriul

Încântat de recunoștința oamenilor, Alexie a părăsit Edesa spre Tars, orașul nașterii Sfântului Apostol Pavel, din Cilicia. Însă, din cauza unui vânt puternic, corabia sa a deviat de la traseu, purtându-l înapoi la Roma. Ajuns la casa părinților, nimeni nu l-a recunoscut, iar el a fost supus batjocurii. Neabătut, a continuat să trăiască din mila celor din jur și să împartă tot ce primea cu cei săraci. Când a simțit că sfârșitul vieții se apropia, a cerut o bucată de hârtie pe care și-a înscris numele și povestea vieții.

După trecerea sa la cele veșnice pe 17 martie 411, Împăratul Onorie, impresionat de viața sa de virtute, a ordonat ca Alexie să fie îngropat cu cinste în biserica Sfântului Apostol Petru. Se spune că moaștele sale au răspândit miruri vindecătoare, aducând alinare tuturor celor ce se apropiau.

Tradiții și obiceiuri populare

În folclor, Sfântul Alexie este considerat patronul viețuitoarelor care iernează în scorburi, sub pământ, în pietre sau în ape. El devine astfel simbolul reînnoirii naturii, fiind asociat cu ciclul trecerii de la iarnă la primăvară și de la vară la toamnă. Astfel, pe 17 martie, se spune că Alexie „încălzește” pământul, eliberând ființele ce hibernaseră în timpul iernii, iar la 14 septembrie, de Ziua Crucii, el „încuie” pământul, protejând viețuitoarele. Aceste sărbători, cunoscute și sub numele de Ziua Peștilor sau Ziua Șarpelui, corespund echinocțiilor de primăvară și toamnă. Ele marchează începutul unui nou an piscicol și sunt însoțite de diverse obiceiuri ritualice. În satele tradiționale, în ziua de Alexii, munca este oprită, iar femeile evită activități precum torsul, depănatul sau folosirea obiectelor ascuțite. Atmosfera satelor se purifică prin fum și zgomote menite să alunge spiritele malefice. În zonele montane din Bucovina, se aprind focuri în care se aruncă fructe uscate sfințite de Ziua Crucii. Tinerii sar peste aceste focuri pentru a se feri de boli, iar femeile adună cărbuni încinsi pentru a afuma gospodăriile, asigurând astfel belșug în livezi și grădini. Tot la sate se pregătesc amestecuri de mălai și apă, aplicate la fiecare colț al casei, iar zgomotele produse cu obiecte metalice contribuie la alungarea spiritelor malefice. Pe 17 martie, pescarii și familiile lor respectau obiceiul de a consuma pește crud, considerat apărător împotriva relelor. După slujbele religioase, mâncarea din pește era sfințită și împărțită, urmată de sfințirea sculelor și bărcilor, culminând cu o masă tradițională la Starostele Pescarilor.

Sfântul Alexie rămâne un simbol al sacrificiului și al virtuții, dedicându-și viața celor nevoiași și îndepărtând valorile lumești în favoarea unei vieți spirituale autentice. Moștenirea sa, atât în planul religios cât și în cel al tradițiilor populare, continuă să inspire și să reînnoiască speranța în rândul comunităților, marcând trecerea de la iarnă la primăvară și reînnoind ciclul vieții.

Maura ANGHEL