„Fiecare jucărie este o formă de exprimare a pasiunii și răbdării, o oportunitate de a crea ceva cu iubire și atenție”

 * dialog cu Laura Sandu, fondatoarea proiectului Magie Croșetată by Laura

- Ce v-a atras inițial către arta croșetării jucăriilor și cum a devenit aceasta parte din identitatea dumneavoastră?

- Am început să crosetez dintr-o dorință profundă de a scăpa de anxietatea care mă însoțea zilnic. La început, croșetatul a fost pentru mine o formă de terapie, un refugiu în care găseam alinare și liniște. Mă simțeam prinsă într-o rutină copleșitoare și aveam nevoie de o activitate care să mă ajute să mă concentrez pe ceva pozitiv, să mă deconectez de la gândurile neliniștite care îmi invadau mintea.

Am început încet, testând diverse obiecte pe care le-aș putea crea cu acele simple fire colorate. Mai întâi am făcut fulare, caciuli, mici articole de îmbrăcăminte, apoi pături – fiecare dintre acestea fiind o realizare în sine, dar nu îmi aduceau aceea satisfacție profundă pe care o căutam. De fiecare dată, simțeam că lipsește ceva, acel „ceva” care să mă facă să simt că am găsit ceea ce căutam cu adevărat.

Apoi, într-o zi, am început să croșetez jucării. A fost ca un moment magic. Am realizat că acestea îmi aduc o bucurie și o împlinire deosebită, mult mai mare decât orice altceva creat până atunci. Fiecare jucărie prindea viață în mâinile mele și, pe măsură ce o terminam, simțeam un sentiment de mândrie și mulțumire că am reușit să creez ceva atât de plin de candoare și de iubire. Nu m-am mai oprit de atunci.

- Într-o lume în care ritmul este tot mai alert, cum reușiți să păstrați răbdarea, delicatețea și timpul necesar pentru a crea fiecare jucărie cu suflet?

- Pentru mine, croșetatul a devenit un refugiu care îmi permite să mă deconectez de la agitația zilnică. În momentul în care încep să lucrez la o jucărie, mă las purtată de procesul de creație și îmi permit să trăiesc fiecare detaliu, să simt fiecare mișcare a acelor și fiecare nod pe care îl fac. Este un mod de a trăi în prezent. Fiecare jucărie este, pentru mine, o formă de exprimare a pasiunii și răbdării, iar acest proces nu se simte ca o corvoadă, ci ca o oportunitate de a crea ceva cu iubire și atenție.

- Considerați că ceea ce faceți este doar o meserie, o vocație sau un act de iubire față de frumos și de copilărie?

- Pentru mine, acest proces nu este doar despre a crea un obiect, ci este o modalitate de a exprima o iubire sinceră față de tot ce este delicat, jucăuș și plin de frumusețe. Fiecare detaliu pe care îl adaug cu croșeta, fiecare culoare pe care o aleg, sunt parte dintr-un act de reconectare cu acele momente simple, dar pline de semnificație din copilărie, care ne fac să ne simțim vii și fericiți. Astfel, nu este doar un meșteșug sau o activitate profesională, ci o pasiune care îmi aduce satisfacție și împlinire, având întotdeauna la bază o iubire sinceră față de frumos și față de magia copilăriei.

- Ce simțiți în momentul în care o jucărie, creată de mâinile dumneavoastră, ajunge în brațele unui copil?

- În momentul în care o jucărie, creată de mâinile mele, ajunge în brațele unui copil, simt o imensă bucurie și o mare împlinire. Este ca și cum o mică parte din sufletul meu devine parte din lumea acelui copil. Fiecare jucărie este realizată cu multă atenție și dragoste, iar atunci când o văd ținută cu atâta gingășie și iubire, știu că am reușit să aduc un strop de magie și de fericire în viața lor. E un sentiment greu de descris, dar foarte plin de sens – ca și cum munca mea ar prinde viață într-un mod care aduce zâmbete și veselie, exact așa cum îmi doresc.

- Dacă ar fi să modelați lumea așa cum croșetați o jucărie, ce ați păstra, ce ați schimba și ce ați adăuga pentru a face-o mai bună?

- Aș menține conexiunea autentică între oameni, așa cum fiecare fir dintr-o jucărie se leagă armonios pentru a crea ceva frumos. Aș mai păstra bucuria simplă și autentică, acea inocență din copilărie care ne face să apreciem micile momente de fericire. Aș schimba, însă, agitația și graba constantă, oferindu-le oamenilor mai mult timp să se bucure de viață, să aprecieze micile momente de liniște și de conexiune reală cu cei din jur. Aș adăuga mai multă compasiune și răbdare, încurajându-i pe toți să investească timp în ceea ce este cu adevărat important – relațiile, iubirea și bunătatea.

La fel cum croșetatul necesită răbdare și atenție, aș încuraja un ritm mai lent și mai conștient al vieții, în care fiecare acțiune să fie făcută cu iubire și respect față de ceilalți.

- Cum v-a influențat acest meșteșug percepția asupra feminității, asupra rolului femeii în familie, artă și societate?

- Croșetatul este un act de creație intim, în care răbdarea, atenția la detalii și delicatețea sunt esențiale. Aceste calități, pe care le consider adesea ca fiind caracteristice feminității, mi-au arătat că femeile au o putere extraordinară de a crea și de a construi, nu doar din punct de vedere material, ci și emoțional și spiritual.

 - Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâlnit în drumul dumneavoastră artistic și cum le-ați depășit?

- Cele mai mari provocări pe care le-am întâlnit în drumul meu artistic au fost legate de auto-dovada și de îndoielile pe care le-am avut la început. Deși croșetatul a început ca o formă de terapie, nu era întotdeauna ușor să am încredere în abilitățile mele și să cred că pot crea ceva cu adevărat valoros. Adesea, mă confruntam cu frica de a nu fi suficient de bună sau de a nu reuși să aduc acea bucurie pe care mi-o doream pentru ceilalți.

În fața acestor provocări, învăt în fiecare zi să fiu răbdătoare cu mine însămi. Am acceptat că procesul de învățare este continuu și că fiecare greșeală este o oportunitate de a învăța și de a evolua. De asemenea, am învățat să fiu mai blândă cu mine și să nu mă compar cu alții, ci să mă concentrez pe propriul meu drum.

O altă provocare a fost găsirea unui echilibru între pasiunea mea pentru croșetatul jucăriilor și viața cotidiană. Am învățat să îmi organizez timpul, să fac loc pentru această activitate în fiecare zi, chiar și atunci când viața devine aglomerată.

- Cum vedeți locul femeii într-o lume în care echilibrul dintre sensibilitate și putere pare să fie mereu pus la încercare?

- Femeile, într-o lume ca aceasta, au un rol fundamental în a arăta că sensibilitatea și puterea nu sunt incompatibile, ci se completează reciproc.

Continuăm să ne confruntam cu provocări legate de stereotipurile de gen și cu așteptările adesea contradictorii ale societății. Li se cere adesea să îmbine succesul profesional cu roluri tradiționale în familie, iar acest lucru poate pune presiune asupra femeilor. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe femei își revendică dreptul de a defini succesul în propriile condiții, într-o lume în care pot explora atât puterea, cât și sensibilitatea, fără a trebui să le separe.

- Dacă ar exista o „rețetă” pentru arta de a fi femeie, ce ingrediente credeți că ar fi esențiale?

- Dacă ar exista o „rețetă” pentru arta de a fi femeie, cred că ingredientele esențiale ar fi:  autenticitate, curaj, empatie, răbdare, iubire și creativitate.

A fi femeie înseamnă să îți îmbrățișezi identitatea, să fii sinceră cu tine însăți și cu ceilalți, să îți onorezi vulnerabilitățile și puterea interioară.

Să ai curajul de a te exprima, de a-ți urma pasiunile, de a te ridica după fiecare cădere și de a rămâne fidelă visurilor tale, chiar și atunci când lumea poate părea împotriva ta. Curajul de a fi vulnerabilă, dar și de a te apăra atunci când este nevoie.

Empatia este un dar puternic care întărește legăturile și construiește o lume mai iubitoare și mai înțelegătoare.

Răbdarea cu tine însăți și cu procesul de învățare, răbdarea de a crește și de a evolua în ritmul propriu.

Este esențial ca o femeie să își învețe valoarea și să se îngrijească, iar prin această iubire să aducă frumusețe și lumină în lume.

Fie că se exprimă prin artizanat, artă sau în orice alt mod, creativitatea este un ingredient ce ne conectează cu esența noastră și cu magia lumii. Ea este cheia pentru a adăuga sens și culoare vieții.

- Care sunt acele momente în care croșetatul devine pentru dumneavoastră un ritual de liniște, o formă de meditație sau de regăsire?

- Croșetatul devine un ritual de liniște în momentele când simt nevoia să mă deconectez de la agitația cotidiană. În acele clipe, croșetatul nu mai este doar o activitate, ci o formă de terapie. Este un mod de a-mi acorda timp pentru mine, pentru a mă reconecta cu propriul meu ritm și pentru a regăsi echilibrul, fie că sunt într-o perioadă de stres, fie că pur și simplu am nevoie de un moment de respiro în mijlocul unei zile aglomerate. Croșetatul devine astfel o ancoră de liniște și regăsire, un refugiu în care îmi pot reîncărca energia și îmi pot alinia gândurile.

- Ce alte pasiuni aveți și cum se împletesc ele cu arta croșetării?

- Croșetatul și cititul sunt două dintre pasiunile mele care, deși diferite, se îmbină perfect în momentele mele de liniște. Fiecare dintre ele îmi aduce un tip de satisfacție și împlinire diferit: cititul mă transportă într-o lume a imaginației, iar croșetatul mă ajută să mă concentrez pe prezent.

Totuși, am observat că, în ultima vreme, cititul a avut de suferit din cauza dragostei mele pentru croșetat. Agitația zilelor pline, provocările și dorința de a crea mă fac să fiu mai tentată să iau croseta în mâini decât să mă așez cu o carte. Croșetatul reușește să mă deconecteze de tot ce înseamnă stres și viteză, oferindu-mi o senzație de calm, în timp ce cititul rămâne pe loc, în așteptarea unor momente de liniște totală.

- Cum reușiți să îmbinați creația, familia, timpul personal și, poate, și alte responsabilități?

- De multe ori, mă simt copleșită de dorința de a crea și de a dedica timp croșetatului, iar acest lucru poate duce la o lipsă de echilibru între toate aspectele vieții mele. În mod inevitabil, mă găsesc croșetând mai mult decât ar trebui, ceea ce uneori înseamnă că îmi neglijez alte responsabilități sau chiar timpul personal, iar acest lucru mă face să mă simt vinovată.

Este o provocare constantă să găsesc un echilibru și, chiar dacă îmi doresc să fiu prezentă în toate domeniile vieții mele, nu reușesc întotdeauna să pun limite clare. Totuși, recunosc că este un proces de învățare și încerc, pe măsură ce încep să înțeleg mai bine nevoile fiecărui aspect al vieții mele, să găsesc un punct de echilibru mai sănătos.

- Dacă ați putea adresa un mesaj femeilor din întreaga lume printr-o jucărie croșetată, ce formă ar avea aceasta și ce ar simboliza?

R: Cred ca ar avea forma unui puzzle. Ar transmite un mesaj de auto-descoperire și unitate, amintindu-le femeilor că, deși fiecare dintre noi este diferită, toate facem parte dintr-o mare imagine globală. Fiecare piesă contează, iar împreună putem construi o lume mai echitabilă și mai frumoasă.

- Există o jucărie anume care are o poveste specială pentru dumneavoastră? Una care v-a marcat cariera sau care v-a schimbat viziunea asupra artei?

- Jucăria mea specială este prima jucărie croșetată pe care am făcut-o – un cactus. Era atât de urât și strâmb, dar nu am putut să nu-l ador. Mi-a deschis ușa către această lume minunată a jucăriilor croșetate și m-a făcut să mă îndrăgostesc de acest hobby. Acum, acel cactus este la o prietenă dragă și știu că și ea îl iubește la fel de mult ca mine. A fost începutul unei pasiuni care mă bucură în fiecare zi.

- Dacă v-ați putea întâlni cu fetița care ați fost cândva, ce i-ați spune despre arta de a fi femeie?

- I-aș spune că arta de a fi femeie nu înseamnă să fii perfectă sau să urmezi așteptările altora, ci să te accepți așa cum ești și să îți urmezi inima. Aș încuraja-o să fie curajoasă, să își îmbrățișeze emoțiile, să fie blândă cu sine și să nu se teamă să își exprime puterea interioară. I-aș spune că nu trebuie să fie mereu „tare” sau „rezistentă” în fața lumii, ci că fragilitatea și sensibilitatea sunt daruri care aduc frumusețe în viață.