Cel mai prolific spărgător ieşean a dat de necaz în puşcărie

  Deşi n-are decât 21 de ani, Paul Marin deţine un palmares impresionant în furturi, spargeri şi tâlhării. A debutat în cariera infracţională în 2016, cu o tâlhărie. Procesul s-a lungit mai bine de doi ani, răstimp în care tânărul a fost judecat în stare de libertate. Deşi stătea cu condamnarea „deasupra capului”, nu s-a potolit. În 2017 a comis încă două furturi. Prima lovitură, dată pe cont propriu. La a doua, s-a „lipit” de un hoţ mai experimentat, Gabi Anton. Degeaba, a fost prins foarte repede, judecat la iuţeală, dar fiind minor, i s-au dat câteva luni cu suspendare. Sentinţa pentru tâlhărie se mai lăsa aşteptată. Prilej pentru alte fărădelegi.

Astea au fost doar chestii minore, la nivel de juniorat. Trecerea la seniorat s-a produs la sfârşitul toamnei lui 2018, după un îndelungat chef cu un unchi prin alianţă. Petru Axinte, că aşa-l cheamă pe acesta, e fratele soţului surorii lui Paul. Avea pe atunci 53 de ani şi statutul de borfaş în retragere. Făcuse multe hoţii la viaţa lui şi i le-a povestit cu nostalgie, printre sorbituri de vin, junelui său nepot. Paul nu prea avea cu ce să laude, dar a spus destule ca să-l stârnească pe Petru. Aşa s-a format cea mai teribilă bandă de hoţi ce a activat în ultimele decenii pe teritoriul judeţului.

De ciudă că n-au găsit bani, au furat actele maşinii

Paul şi Petru s-au pus pe treabă în noaptea de 12 spre 13 decebrie 2018. Ţinta, chiar unul din fraţii lui Petru, Doru Axinte din satul Domniţa, comuna Ţibana. N-au acţionat după un plan dinainte stabilit, ci la întâmplare, după inspiraţia de moment. În fapt, iniţial nici n-aveau de gând să debuteze în seara cu pricina. Băuseră zdravăn şi plecaseră să-l viziteze pe Gică Axinte. Fratele lui Petru şi cumnatul lui Paul. Că nu era acasă ori că n-a vrut să le răspundă, asta nu se ştie. Cert e că Paul s-a enervat subit, a sărit gardul, intrând în curtea lui Doru Axinte, decis să confişte maşina acestuia, un Opel Astra destul de modest. N-a izbutit, fiindcă autoturismul avea portierele blocate, fapt care la enervat şi mai şi. A pus mâna pe un pietroi şi a spart geamul din stânga faţă, a intrat şi s-a pus pe cotrobăit în torpedo, sperând că va găsi acolo ceva bani. Neşansă pe toată linia şi, ca să se răzbune, a înşfăcat certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate. Plus plăcuţa de înmatriculare din faţă. În „scop şicanatoriu”, aveau să cocluzioneze, mai târziu, judecătorii.

N-au putut căra sacul cu furăciuni şi au împrumutat un cal pentru asta

A doua zi, Paul şi Petru au stat în refacere, acasă la primul. Erau cam cheauni de cap din cauza vinului băut în neştire. La treabă au trecut în noaptea de 14 spre 15. Tot în Domniţa, unde-şi aveau domiciliile cei doi. Spargere rapidă şi facilă la birtul Elenei Petruţ. Prada: 120 lei bani cash, ţigări şi băutură în valoare de 800 lei. Rezonabil, din punctul lor de vedere. Episodul are şi o latură de comic involuntar. Mărfurile le-au înghesuit într-un sac zdravăn de rafie, dar greutatea era prea mare şi n-au putut căra valoroasele sticle decât vreo câteva zeci de metri. Au ascuns sacul sub un pod şi au aşteptat să se lumineze de ziuă.

În zori, Paul şi Petru au mers la un anume Grigore D. ca să împrumute calul acestuia. Au pretextat că le trebuie animalul pentru a o aduce acasă pe "soacra" lui Paul. Femeia s-ar fi aflat în vizită la cineva dintr-un sat învecinat şi nu putea merge pe jos. Grigore a acceptat, Paul a încălecat, iar Petru a mai rămas la poveşti cu gazda.

Paul a luat sacul, l-a pus pe spinarea calului şi a dus toată marfa la el acasă. Toată treaba n-a durat nici jumătate de oră. Încântat că i-a ieşit pasienţa, a dus calul înapoi şi l-a omenit pe Grigore cu 70 lei şi 7 pachete de ţigări. În semn de mulţumire.

Vacanţă şi chef prelungit până-n noaptea de Crăciun. Când au plecat să-l „colinde” pe consăteanul Neculai Bîcu. Omul era plecat la muncă în străinătate, nu venise acasă de sărbători, au mers la pont sigur. Au deschis geamul forţându-l cu muchea toporului, au pătruns în locuinţă şi au "cules" de-acolo tot ce le-a picat în mână. Două televizoare LED, câteva lenjerii de pat, patru perechi de blugi, ceva rochii, o haină de blană, o pilotă, o boxă audio şi, conform ritualului, băutură. 30 de sticle cu rachiu şi una cu şampanie.

În următoarele zile, tandemul cu nume de sfinţi a făcut bani. Televizoarele le-au dat la preţ de pleaşcă, amândouă pentru suma de 100 lei. Pe boxa audio au primit 75 lei, rochiile şi haina de blană le-au făcut cadou la soţia celui care le cumpărase boxa, iar lenjeriile şi pilota le-au dat en-gros pe numai 150 lei. Le-au mai rămas ceva haine, pe care le-au dus la gârlă cu o căruţă de împrumut. Ca nu cumva să fie prinşi cu corpuri delicte asupra lor. Cu şampania şi rachiul n-a fost cazul. Au petrecut până de Sfântu Ioan, golind sticlă după sticlă, respectând sărbătorile creştineşti.

Doar 3 lei în cutia milei, dar bomboane din belşug

De „muncă” s-au apucat în noaptea de 9 spre 10 ianuarie. Ţinta a fost magazinul sătesc din localitate, proprietatea lui Dumitru Cornea. Recoltă destul de modestă. 300 lei în bancnote de câte un leu, un smartphone Huawei model vechiuţ, un cuţit de vânătoare şi tradiţionala macheală, două sticle de doi litri pline cu vodcă Alexander. Pe telefon au luat 250 lei.

Iarăşi, repaos. Ca să-şi savureze succesul şi să termine vodca. Şi să prindă curajul pentru o nouă lovitură. Una mult mai cutezătoare. Spargere la biserica din sat.

Au acţionat în noaptea de 12 spre 13 ianuarie. Paul a stat de şase, iar Petru a forţat uşa de la intrarea în lăcaşul de cult. Plasă cvasi-totală. Doar 3 lei în cutia milei!

Ca să nu plece cu mâna goală, cei doi bandiţi au luat un cuţit de bucătărie, un bidon de 5 litri plin cu vin negru şi patru sacoşe cu bomboane de pom. De la aceste bomboane avea să li se tragă sfârşitul carierei.

Ultima lovitură, o iapă pricăjită

Vinul l-au băut rapid. Într-o singură zi, aşa că s-ar fi apucat, cu drag, de o nouă spargere. Numai că îi încurcau mormanul de bomboane. Au avut nevoie de două săptămâni ca să scape de ele. Le-au vândut la bucată, bătând din poartă-n poartă prin toate satele comunei.

Bani suficienţi pentru rachiul cotidian şi ţigările de contrabandă, dar cam atât. Stocul de lemne din magazie se subţia văzând cu ochii. Trebuia mers urgent la pădure, topoare şi fierăstraie aveau, dar ca să care la gheb bucăţile de copaci. Căruţa, deşi cam paradită, era funcţională, dar n-avea cine să tragă în jug. Dar de unde calŢ

Petrică a fost cel cu ideea. De la Vasile Ungureanu din grajd. Aşa că au mers acolo în noaptea de 24 spre 25 ianuarie. Ştia el că Ungureanu are o iapă pricăjită, dar eficientă ca animal de povară.

Noroc chior, ca la ultima lovitură. Uşa de la intrarea în casă nu era încuiată, gospodarul dormea tun alături de concubină după ceva exces de sex, iar pe masa din sufragerie, un portofel. Cu 200 lei în el. Au luat banii, s-au dus în grajd, au dezlegat iapa, s-au întors acasă la Paul, au înhămat animalul la căruţă şi direcţia pădure. Au stat acolo până-n zori, tăind la lemne. Dimineaţa i-a prins obosiţi, dar bucuroşi. Căruţa plină, lemne destule ca să treacă restul de iarnă.

Drumul spre casă l-au parcurs cu voioşie, golind fiecare câte încă o sticlă cu rachiu. Fericirea n-a fost de durată. Câteva ore mai târziu, au fost încătuşaţi.

Cine i-a deconspirat şi a înlăturat misterul spargerilor la foc automatŢ Un copil de 10 ani. Cum aşaŢ Simplu. Cu câteva seri înainte, Petrică se dusese la Ionel D. să-i vândă nişte bomboane din cele furate din biserică. Fiul acestuia, de cum le-a văzut, a făcut ochii mari, apoi a aşteptat plecarea musafirului-vânzător ambulant şi i-a spus părintelui său: „Tată! Bomboanele astea-s furate din biserică. Uite, fiecare are câte-o aţă la un capăt. Ştiu exact. Babele din sat au împodobit bradul de la biserică, iar după Bobotează eu l-am dezbrăcat!”.

Ionel a aşteptat să treacă noaptea, iar dimineaţa următoare s-a prezentat împreună cu băiatul la postul de poliţie din comună. De aici încolo, pentru oamenii legii a fost o chestie de rutină.

Bandiţii au fost judecaţi şi au primit pedepse pe măsura faptelor. Câte patru ani şi nouă luni de fiecare.

Banditul din Domniţa vrea să facă legea în celulă

Pe parcursul procesului, Paul şi Petru au început să se învinuiască reciproc, s-au certat şi au rupt orice legătură. Hoţul cel vârstnic, ştiind cum stă treaba în puşcărie, şi-a văzut de ale lui, sperând în liberarea condiţionată. Paul, deşi aflat prima dată după gratii, n-a arătat niciun fel de respect faţă de „rechinii” cu care împarte celula.

Nu trecuseră decât trei săptămâni şi ceva de când ajunsese în Penitenciarul Iaşi şi, într-o seară, imediat după apel, l-a provocat pe Teodor S., un deţinut cu destulă vechime. Acesta l-a întrebat ce vrea de la viaţa lui. Paul a replicat: „Sunt şmecher şi fac ce vreau!”. Apoi, ca să demonstreze că aşa stau lucrurile, a tăbărât cu pumnii şi picioarele pe veteran, i-a dat şi câteva capuri în gură, după care l-a izbit de geamul celulei, până ce acesta s-a spart. Ceilalţi au stat o vreme impasibili, dar, după zgomotul făcut de ţăndări, au chemat garda.

S-au făcut audieri, iar judecătorul de supraveghere a hotărât că Paul trebuie să facă 10 zile de carceră drept pedeapsă.

Banditul din Domniţa n-a suportat umilinţa şi a căutat răzbunare. A depus, pe 20 februarie 2020, la Judecătoria Iaşi contestaţie împotriva judecătorului de supraveghere. Instanţa a chemat la audieri toţi martorii, depoziţiile acestora fiind identice. Senin, Paul a zis că mint toţi, că el e nevinovat, că n-a dat nicio palmă lui Teodor, că n-a avut niciun conflict şi că judecătorul de supraveghere are ciudă pe el şi i-a înscenat toate astea.

Evident, completul de judecată n-a putut da crezare unor astfel de cuvinte, aşa că, la termenul de marţi, i-au respins contestaţia ca nefondată. I s-a dat şi un supliment: încă cinci zile de carceră. Marcel FLUERARU